Homeschooling-ul la varstele mici – Partea a 3-a

Lucrand in invatamantul prescolar de cativa ani buni, sunt extrem de aproape de trend-urile in materie de educatie timpurie. Aceste trend-uri sunt puternic si direct influentate de consumerismul societatii in care traim. Industria educatiei timpurii ruleaza milioane si milioane de euro anual: azi gasim programe si produse care pretind sa imbunatateasca IQ-ul fetusului uman inca de la conceptie, programe video sau produse destinate copilului aflat inca in mediul intrauterin, programe interactive, jocuri sau softuri pentru bebelusi nou nascuti, institutii cu programe speciale pentru noii parinti, etc. etc. etc. Si ce parinte nu doreste sa ofere o educatie de calitate copilului sau? Ceea ce multi parinti nu vad astazi este modul in care sustin financiar o industrie in continua crestere, o industrie care, in ciuda a ceea ce promite, nu reuseste nimic altceva decat sa fure si sa distruga putinii ani de copilarie de care se mai bucura copiii nostri.  Multi psihologi si psihiatri in intreaga lume au inceput sa traga semnale de alarma asupra consecintelor privarii copilului de libertatea de a se dezvolta armonios si a capcanei extraordinare reprezentata de dorinta de a face prea mult, prea devreme. Desi se doreste ca vocea lor sa nu fie auzita in randul parintilor - singurul tip de consumatori care sunt gata sa sacrifice oricand, orice pentru a achizitiona un produs sau un serviciu care promite imbogatirea intelectului copilului lor - cu toate acestea, studiile asupra creierului uman incep sa confirme efectul invers al programelor educationale timpurii, efecte care se fac resimtite incepand cu varsta de 10-11 ani.

„Dar copiii sunt implicati in activitati educationale, si expusi unor stimuli de calitate”, se justifica multi parinti, „de ce se ingrijoreaza expertii ca aceste activitati ingradesc timpul *pierdut* de copii in activitati fara noima, si ca acest lucru ar fi ceva rau? Sportul este benefic sanatatii si dezvolta capacitati motrice si sociale, lectiile de pian sau arta dezvolta latura creativa a copiilor si reprezinta un mod placut de a petrece timpul liber. Toate aceste activitati costa multi bani, si noi muncim din greu sa le putem oferi posibilitatea copiilor nostri sa aiba parte de ele, spre binele si pentru viitorul lor...”

Bineinteles ca parintii din ziua de azi, actionand – cred ei – spre binele suprem al copiilor lor, prefera sa fure din orele dedicate jocului liber, inlocuindu-le cu ceea ce, spun ei, sunt activitati educative menite sa dezvolte personalitatea copilului si inclinatiile lui naturale. Unii parinti nu-si lasa copiii sa se joace fara un control strict nici macar la parc, de frica ca cei mici sa nu se loveasca, sa nu-si rupa vreun os, sau sa nu intre in vreun conflict –oricat de mic - cu ceilalti copii. Cat despre jocul care presupune tranta sau „lupte”, nici nu poate fi vorba! „Desi instinctul de protejare a copilului este ceva natural si firesc”, spune Dr. Sergio M. Pellis, neurolog si profesor univesitar la Universitatea din Lethbridge (Canada), „pretul pe care il vor plati acestia in anii care urmeaza este sa-si vada copiii incapabili sa se descurce cu lumea complexa si plina de neprevazut in care traiesc”. „Un copil care a avut parte in copilarie de un timp amplu pe care sa-l poata dedica jocului”, continua el, „are cele mai multe sanse sa devina un adult capabil sa faca fata situatiilor sociale neprevazute".

Parintii trebuie sa-si lase copiii sa fie copii – nu numai pentru ca e distractiv sa fii copil, ci pentru ca, limitand astfel de experiente in copilarie, ei inhiba dezvoltarea copiilor in fiintele curioase si creative care au fost create sa devina. Dr. David Elkind ne atentioneaza: „Perceptia adultilor fata de joc trebuie sa se schimbe complet – jocul nu trebuie sa mai fie vazut in antiteza cu munca, ci ca o latura complementara a ei”.

Este timpul ca sistemul educational sa ia in serios realitatile contemporane, lumea reala a copilului secolului XXI si sa priveasca cu responsabilitate modul in care intelege sa educe acest copil. In 1970, institutiile scolare au daramat zidurile scolii pentru a crea un mediu educational fexibil. In 1980, ele au construit aceste ziduri la loc, pentru a nu permite „zgomotului” din afara sa perturbe procesul educational. Goana dupa reusita scolara i-a impins pe parinti si dascali sa arunce pe geam jocul si sa-l inlocuiasca cu optionale si activitati extra-curriculare de tot felul. Tot ceea ce face copilul trebuie sa aiba un scop didactic, altfel este vazut drept „timp pierdut”. Acest tip de educatie este un demers gresit, sustine Elkind – „Curiozitatea, imaginatia si creativitatea sunt ca niste muschi: daca nu sunt exersate, ele dispar”.

Cu riscul de a ma repeta si in aceasta saptamana, nu cititul la 4 ani, nu scrisul de mana la 5 ani, nu rezolvarea de probleme matematice inainte de intrarea in clasa I dicteaza succesul scolar ulterior sau succesul in viata. Ca si homeschooleri, simtim nevoia sa dovedim celor din jur ca alegem sa facem homeschooling pentru a oferi copiilor o educatie de calitate si, de multe ori, prin educatie de calitate intelegem incarcarea copilului nostru cu o sumedenie de activitati riguros planificate si structurate. Incepem devreme si indesam cat putem de mult, pentru ca rudele si vecinii se uita spre noi si asteapta mai mult de la copiii nostri decat de la cei din institutii de invatamant publice sau private. Ne simtim vinovati daca cei mici dau un raspuns gresit la o intrebare pusa de un sceptic, special pentru a ne dovedi ca dam gres in abordarile noastre educationale, desi stim bine ca intrebarea a fost pusa cu rea intentie si se refera la cunostinte mult peste varsta copilului nostru. Simtind ochii critici ai celor din jur, punem mai multa presiune asupra copiilor nostri. Adoptam de cele mai multe ori o atitudine defensiva si simtim nevoia sa ne justificam in permanenta... De ce?... Multi ani nu am inteles ca toate acestea isi au radacina in consumerismul copilariei. Ne comparam copiii, ii evaluam in permanenta, vrem mai mult de la ei decat am vrut si vrem de la noi insine... Cei sapte ani de acasa?...Acum ii citam doar in contextul prezentei sau absentei bunului simt... Ei insemnau insa mult mai mult decat atat. Insemnau o copilarie pe care foarte putini si-o mai permit astazi - si asta pentru ca suntem cu totii mult prea ocupati cu achizitionarea in rate a unei copilarii artificiale, dar bogata in valente educationale! Lucrand in invatamantul prescolar vad acest trend cu claritate si - in acelasi timp - cu groaza! Efectele se fac simtite din ce in ce mai devreme. Ce ma uimeste cel mai mult este insa ca - in loc sa se opreasca si sa analizeze situatia - parintii incearca sa rezolve orice problema care apare fie prin achizitionarea a ceva (jucarie, produs electronic, curs optional, etc.) care sa inlocuiasca problema sau sa o innabuse in fasa, fie prin gasirea tapilor ispasitori! Nici macar nu le trece prin cap ca solutia nu este "mai mult", ci "mai putin", sau ca problema este pur si simplu de abordare... Dar nici nu vor sa auda asa ceva. Vorba aceea:

Homeschooling-ul la varstele mici – Partea a 2-a

”Jocul copiilor (predispozitia lor naturala pentru curiozitate, imaginatie si fantezie) este redus la tacere de lumea extrem de moderna si ultra-tehnicizata pe care am creat-o. Jucariile prin care, odinioara, lumea basmelor si a fabulelor lua viata, sunt astazi pe cale de disparitie, in locul lor aparand o intreaga industrie indreptata nu spre copil si nevoile lui reale, ci spre profit si consumerism. Jocul spontan care umplea odinioara stradutele si aleele oraselor mari si mici, este azi inlocuit de sporturile organizate si de jocul pe calculator. Serialele de comedie pentru copii, filmele si desenele animate au eliminat aproape complet jocul de rol creat in mod spontan de copil, joc care nu demult mima lumea adultilor in toata seriozitatea sau satira ei. Parintii, in stare sa faca orice pentru a asigura succesul copiilor lor intr-o lume care tinde sa se globalizeze din ce in ce mai mult, pe zi ce trece, vad jocul si joaca drept un lux pe care copilul contemporan nu si-l mai poate permite.

In ultimii douazeci de ani, copiii au pierdut 12 ore de timp liber pe saptamana, incluzand 8 ore de joc liber, nestructurat si activitati nedirijate in aer liber. Prin contrast, timpul pe care si-l petrec copiii in sporturi organizate s-a dublat, iar numarul minutelor petrecute de copil ca spectator pasiv (si aici nu includ timpul petrecut in fata televizorului) fie in cadrul unor activitati structurate de adulti, fie urmarind diverse sporturi, a crescut de cinci ori, de la 30 de minute pe zi, la peste 3 ore pe zi. Disparitia jocului din viata copiilor nostri este oglindita in mediile audio-vizuale. Programele de televiziune nu mai prezinta copii care se joaca pur si simplu. Din ce in ce mai multe programe prezinta copilul drept un mini-adult preocupat cu scoala si problemele ei, cu familia si toate disfunctionalitatile acesteia: divortul, adulterul, alcoolismul, drogurile, dependenta de medicamente, SIDA, somajul... si lista poate continua. Chiar si desenele animate s-au schimbat. Fred Flintstone si George Jetson nu lasau niciodata munca sa le distruga voia buna si distractia. La pol opus insa, constructorul Bob si postasul Pat, eroii contemporani, isi iubesc meseria. Ei primesc prime si sunt numiti „angajatul lunii”. Cand a inceput viata copiilor sa fie atat de complicata si grea?

Consecintele psihologice ce deriva din disparitia oportunitatii copiilor de a se angaja in jocuri spontane, initiate si dirijate de catre ei insisi, fara interventia adultilor sunt in mod egal serioase si ingrijoratoare. Copilaria s-a mutat cu totul in cladiri. Petrecand atat de multe ore in fata televizorului, dar si in fata altor ecrane, obisnuiti ca un adult sa dirijeze tot ce se intampla in viata lor, chiar si cele cateva ore pe zi de joaca, copiii nu mai au nici timp, dar nici dorinta de a-si exersa imaginatia si creativitatea, ambele ingrediente esentiale pentru succesul in scoala si in viata.” (David Elkind, Copilul grabit - crescand prea repede, prea curand)

Gradinitele (si scolile) noastre contribuie zilnic la suprimarea curiozitatii, imaginatiei si fanteziei copiilor.  Asa cum spunea si Mirela, intr-un colectiv de elevi este imposibila centrarea predarii pe nevoile individuale ale copiilor. Cadrele didactice sunt nevoite - din necesitatea de a tine sub control un grup de copii foarte diferiti ca si abilitati, capacitati si stiluri de invatare - sa recurga la metode de predare expozitive, la programe rigide si invatare mecanicista. Nu o fac neaparat nici din comoditate, nici din lipsa de pregatire profesionala - este pur si simplu imposibil sa predai in asa fel incat sa respecti ritmul propriu al fiecarui copil in parte, sa alegi activitatile in functie de interesele fiecarui copil in parte si sa apelezi la metode care sa raspunda nevoilor de invatare ale ficarui copil in parte. De aici programul zilnic incarcat cu multe fise de lucru, multa memorizare, jocuri dirijate, activitati extracurriculare multiple, etc. etc.

Este extrem de important ca, din dorinta de a face tot ce ne sta in putinta pentru copiii nostri, sa nu cadem in capcana de a transforma educatia la domiciliu intr-o educatie la fel de rigida si incarcata ca si cea din sistemul educational de masa. Ei nu fac ceea ce fac din dorinta de a oferi un program educational bogat, ci din necesitatea de a controla timp de 5-10 ore pe zi un grup de prescolari plini de energie. Dar despre ”bogatia programelor educationale” voi mai vorbi si saptamana viitoare.

Parenting

Roxana Rascov mi-a trimis cateva materiale in limba romana, carora am mai adaugat si eu cateva gandindu-ma ca vor fi interesante pentru mamicile cu copii mici.

Este vorba despre:

1. Dati copilului vostru o inteligenta superioara de Siegfried si Tereza Engelmann

 Invatati copilul sa gandeasca corect, sa gandeasca mai repede, scoala sa nu fie pentru el o corvoada. O metoda activa, un ghid care se ocupa de educatia copiilor prescolari, dar mai ales pentru parinti.

2. GHID PRACTIC pentru cresterea copilului pana la 5 ani de June R. Oberlander

Sunt 5 fisiere care compun aceasta carte.

Cartea profesoarei June Oberlander are un pregnant caracter aplicativ.Ea depaseste nivelul teoretic aratand clar parintilor ceeace trebuie sa faca pentru dezvoltarea intelectuala a copiilor lor. Materialele folosite sunt obiecte aflate la indemana in casa sau elemente naturale care aduna in ele caldura, afectivitate si personalitate spre deosebire de raceala jucariilor fabricate industrial. Legatura dintre parinte si copil capata o astfel de dimensiune.

3. Înţelege-ţi copilul de Kay Kuzma de la editura Viaţă și Sănătate

Pentru majoritatea părinţilor, a ajunge să-i înţeleagă pe copii reprezintă o lucrare de o viaţă întreagă, pentru că fiecare copil sau nepot este diferit într-un mod unic.

Atunci când un copil este cu adevărat înţeles, acceptat și modelat, trăsăturile de personalitate pe care i le-a dăruit Dumnezeu sunt libere să înflorească în caracteristicile mature ale dragostei, bucuriei, păcii, îndelungii răbdări, bunătăţii, facerii de bine, credincioșiei și înfrânării (Galateni 5,22-23).

Cu toate acestea, dacă un copil se simte neînţeles, respins și manipulat, aceasta poate dezvolta cu ușurinţă în el trăsături negative și, foarte adesea, rezultatul va fi: amărăciune, conflict și răzvrătire. De multe ori, lucrul acesta se întâmplă atunci când părinţii își impun cu severitate propriile idei preconcepute cu privire la modul

în care ar trebui să-l „înveţe pe copil calea pe care trebuie să meargă”.

În viaţă, nimic nu poate fi garantat sută la sută. În cele din urmă, fiecare copil va trebui să își aleagă singur calea pe care vrea să meargă. Însă șansele de a influenţa un copil în mod pozitiv pot fi semnificativ crescute dacă, atunci când copilul este mic, părinţii ar dedica măcar câteva ore în plus pentru a învăţa despre dezvoltarea și comportamentul tipic al copilului. Cu aceste cunoștinţe, tu, ca părinte, îţi poţi îndruma mult mai eficient copilul pe parcursul tuturor anilor săi de creștere către maturitate și poţi fi primul și cel mai important educator din viaţa lui.

Sper sa va foloseasca resursele pe care le puteti descarca aici.

Science for the little ones

Cand eram mici aveam la scoala o materie care se numea "Cunoştinţe despre Natură". Erau adunate sub aceeasi umbrela diverse informatii la care insa, la varsta aceea nu ma gandeam ca apartinand de "stiinte" - desi erau primii pasi spre explorarea biologiei - fie ea botanică, zoologie sau chiar anatomie, erau si cateva notiuni de fizica, chimie dar si geografie.

Pana la urma, toate ştiinţa este se referă la "dobândirea și sistematizarea teoretică a cunoștințelor" despre lumea înconjuratoare, dar cand suntem mici, la inceput nu sistematizăm teoretic prea mult, ci experimentăm. De-asta îmi placea mie mai mult denumirea de "Cunoştinţe despre Natură" care pare mai mult o experienţă "hands-on" (deşi, din păcate în vremea copilăriei noastre nu era!) decât "Ştiinţe"care sugerează mai mult activităţi super academice.

Deci, acestea fiind spuse, vă invit astăzi să descoperim două carţi care "corespund descrierii"

1. NOT! The Same Old Activities For Early Childhood oferă o abordare placută pentru combinarea stiinţelor, cu matematica,  geografia, muzica şi arta, pentru copii cu vârsta între 3-6.  

Conţine activităţi practice care să încurajeze copiii să exploreze, şi care îi stimulează să-şi dezvolte toate laturile limbajului - vocabular, citire şi scriere. Părinţii pot utiliza aceste experienţe întreg limba pentru a pune bazele pentru copii de a construi pe mai târziu, atunci când se concentreze pe părţi separate de creştere limbă.
Activităţile stimulează interesul copiilor. Instrucţiunile clare, concise şi listele complete de materia fac această carte uşor de utilizat. Activităţile sunt selectate din întreaga curricula 

2. Teaching Kids to Love the Earth este o colecţie de 186 de activităţi legate de lumea care ne înconjoară, concepută pentru a fi folosită cu copii de toate vârstele pentru a-i ajuta să aprecieze Pământul. Sunt puse în evidenţă treptele esenţiale pentru a ajunge la esenţa oricărei activităţi de învăţare: curiozitate, explorare, descoperire, contribuţie şi pasiune. Fiecare capitol contine o poveste, instrucţiuni pentru o activitate principală, sugestii pentru activităţi suplimentare şi o listă cu resurse.

Sper sa va foloseasca resursele pe care le puteti descarca aici

Mirela

Early childhood

Am primit astazi o sugestie de la o mamica cu un copil sub 3 ani, referitoare la materiale pentru ceea ce in engleza se numeste "Early Childhood Education", adica educatia copiilor foarte mici.

In general materialele pe care le am eu, legate de early education tind mai mult catre limita de sus a varstei. In terminologia engleza as incadra nivelul de la care incep resursele adunate de mine sub umbrela de "preschooler", mai degraba decat "infant" sau chiar "toddler".

Avand in vedere ca este vorba de carti, sau fise de lucru etc, pentru copii mai mici de 3 ani nu sunt potrivite. Ma-m uitat insa in sectiunea de "parenting", sperand ca poate acolo s-a strecurat vre-o carte care sa contina idei de activitati pentru copilasi din categoria "infant".

Iata ce am gasit:

01. Ages & Stages Questionnaires

Este un set chestionare elaborate de psihologi si experti in pediatrie pentru a evalua dezvoltarea copiilor cu varste intre 6 luni si 5 ani. Nu am si interpretarea acestor chestionare (pe care le puteti gasi sub diverse forme pe net), dar ideea principala este ca intrebarile contin comportamente care definesc ce ar trebui sa stie/ sa faca un copil la varsta respectiva.

02. Kids in Action

Este o brosurica centrata pe ideea de miscare. Sunt sugerate diverse activitati fizice pe care parintii le pot face cu copii lor de la nastere pana la varsta de 5 ani.

03.  Meritan Infant Activities

Este o colectie de activitati care pot fi facute cu copii incepand de la cateva saptamani de viata pana la aproximativ un an si jumatate.

04. Want a Brainer Baby?

O vreme am fost fascinata de colectia Baby Einstein, mai ales ca foloseau in background muzica clasica. "Vanam" orice filmulet, orice secventa pe youtube din respectivele DVD-uri educationale pentru copii. Recunosc ca mi s-au parut extraordinare, mai ales ca multi parinti erau incantati de faptul ca micutii erau fascinati de filmulete, si cereau sa le vada non-stop. Ma gandeam oricum ca nu e bine sa lasi copii mici sa se uite la desene animate fara nici un scop educativ si eram aproape convinsa ca aceste Dvd-uri educationale erau o alternativa buna.

Dar... intr-o zi, printre sutele de pareri laudative ale parintilor incantati ca in sfarsit puteau sa-si mai traga sufletul caci copii lor erau "ocupati", am citit si o parere contrarie, care m-a facut sa mai "sap" dupa alte pareri autorizate. Want a Brainer Baby este un articol din revista Time din ianuarie 2006, scris de Pamela Paul. L-am pastrat atunci cand l-am gasit tocmai pentru ca sintetiza toate parerile contra materialelor de tip Baby Einstein, dar aducea si argumentele stiintifice, care faceau ca totul sa aiba sens.

Va invit sa-l cititi si sa reflectati asupra ideilor expuse acolo!  

Sper sa va foloseasca resursele pe care le puteti descarca aici

Mirela

De asemenea pe site-ul http://www.zerotothree.org veti gasi mai multe ghiduri si brosuri gratuite in functie de varsta copilului, in sectiunea de download.