Homeschooling-ul la varstele mici – Partea a 2-a

”Jocul copiilor (predispozitia lor naturala pentru curiozitate, imaginatie si fantezie) este redus la tacere de lumea extrem de moderna si ultra-tehnicizata pe care am creat-o. Jucariile prin care, odinioara, lumea basmelor si a fabulelor lua viata, sunt astazi pe cale de disparitie, in locul lor aparand o intreaga industrie indreptata nu spre copil si nevoile lui reale, ci spre profit si consumerism. Jocul spontan care umplea odinioara stradutele si aleele oraselor mari si mici, este azi inlocuit de sporturile organizate si de jocul pe calculator. Serialele de comedie pentru copii, filmele si desenele animate au eliminat aproape complet jocul de rol creat in mod spontan de copil, joc care nu demult mima lumea adultilor in toata seriozitatea sau satira ei. Parintii, in stare sa faca orice pentru a asigura succesul copiilor lor intr-o lume care tinde sa se globalizeze din ce in ce mai mult, pe zi ce trece, vad jocul si joaca drept un lux pe care copilul contemporan nu si-l mai poate permite.

In ultimii douazeci de ani, copiii au pierdut 12 ore de timp liber pe saptamana, incluzand 8 ore de joc liber, nestructurat si activitati nedirijate in aer liber. Prin contrast, timpul pe care si-l petrec copiii in sporturi organizate s-a dublat, iar numarul minutelor petrecute de copil ca spectator pasiv (si aici nu includ timpul petrecut in fata televizorului) fie in cadrul unor activitati structurate de adulti, fie urmarind diverse sporturi, a crescut de cinci ori, de la 30 de minute pe zi, la peste 3 ore pe zi. Disparitia jocului din viata copiilor nostri este oglindita in mediile audio-vizuale. Programele de televiziune nu mai prezinta copii care se joaca pur si simplu. Din ce in ce mai multe programe prezinta copilul drept un mini-adult preocupat cu scoala si problemele ei, cu familia si toate disfunctionalitatile acesteia: divortul, adulterul, alcoolismul, drogurile, dependenta de medicamente, SIDA, somajul... si lista poate continua. Chiar si desenele animate s-au schimbat. Fred Flintstone si George Jetson nu lasau niciodata munca sa le distruga voia buna si distractia. La pol opus insa, constructorul Bob si postasul Pat, eroii contemporani, isi iubesc meseria. Ei primesc prime si sunt numiti „angajatul lunii”. Cand a inceput viata copiilor sa fie atat de complicata si grea?

Consecintele psihologice ce deriva din disparitia oportunitatii copiilor de a se angaja in jocuri spontane, initiate si dirijate de catre ei insisi, fara interventia adultilor sunt in mod egal serioase si ingrijoratoare. Copilaria s-a mutat cu totul in cladiri. Petrecand atat de multe ore in fata televizorului, dar si in fata altor ecrane, obisnuiti ca un adult sa dirijeze tot ce se intampla in viata lor, chiar si cele cateva ore pe zi de joaca, copiii nu mai au nici timp, dar nici dorinta de a-si exersa imaginatia si creativitatea, ambele ingrediente esentiale pentru succesul in scoala si in viata.” (David Elkind, Copilul grabit - crescand prea repede, prea curand)

Gradinitele (si scolile) noastre contribuie zilnic la suprimarea curiozitatii, imaginatiei si fanteziei copiilor.  Asa cum spunea si Mirela, intr-un colectiv de elevi este imposibila centrarea predarii pe nevoile individuale ale copiilor. Cadrele didactice sunt nevoite - din necesitatea de a tine sub control un grup de copii foarte diferiti ca si abilitati, capacitati si stiluri de invatare - sa recurga la metode de predare expozitive, la programe rigide si invatare mecanicista. Nu o fac neaparat nici din comoditate, nici din lipsa de pregatire profesionala - este pur si simplu imposibil sa predai in asa fel incat sa respecti ritmul propriu al fiecarui copil in parte, sa alegi activitatile in functie de interesele fiecarui copil in parte si sa apelezi la metode care sa raspunda nevoilor de invatare ale ficarui copil in parte. De aici programul zilnic incarcat cu multe fise de lucru, multa memorizare, jocuri dirijate, activitati extracurriculare multiple, etc. etc.

Este extrem de important ca, din dorinta de a face tot ce ne sta in putinta pentru copiii nostri, sa nu cadem in capcana de a transforma educatia la domiciliu intr-o educatie la fel de rigida si incarcata ca si cea din sistemul educational de masa. Ei nu fac ceea ce fac din dorinta de a oferi un program educational bogat, ci din necesitatea de a controla timp de 5-10 ore pe zi un grup de prescolari plini de energie. Dar despre ”bogatia programelor educationale” voi mai vorbi si saptamana viitoare.