Saptamana trecuta am fost cam ocupata (si se pare ca si Gabriela s-a nimerit intr-o saptamana plina, caci vad ca nici de la ea nu a mai aparut nimic nou), asa ca saptamana aceasta am sa pun "portie dubla", continuand seria de carti de abilitati practice/lucru manual/ creativitate scrise de Kathy Ross.
Astfel, pentru saptamana trecuta pregatisem:
1. All new crafts for Thanksgiving / Kathy Ross; illustrated by Sharon Lane Holm. din seria All new holiday crafts for kids
2. Community workers / Kathy Ross, illustrated by Jan Barger. din seria Crafts for kids who are learning about...)
3. Wild About Rainforest / Kathy Ross; illustrated by Sharon Lane Holm. din seria Crafts for Kids Who Are Wild About...
4. The girlfriends’ get-together craft book / Kathy Ross ; illustrated by Nicole in den Bosch. din seria Girl crafts.
5. Jazzy jewelry, pretty purses, and more! / by Kathy Ross ; illustrated by Nicole in den Bosch.din seria Girl crafts.
6. More best holiday crafts ever! / by Kathy Ross ; illustrated by Sharon Lane Holm.
Setul pentru saptamana aceasta contine:
1. All-girl crafts / Kathy Ross ; illustrated by Elaine Garvin.
2. Fairy World Crafts / by Kathy Ross ; illustrated by Nicole in den Bosch din seria Girl crafts
3. Crafts to make in the spring Kathy Ross ; illustrated by Vicky Enright. din seria Crafts for all seasons
4. *** Crafts to make in the fall Kathy Ross ; illustrated by Vicky Enright. din seria Crafts for all seasons
5. Crafts to make in the winter Kathy Ross ; illustrated by Vicky Enright. din seria Crafts for all seasons
***- NB: acest fisier este in format djvu . Am incercat sa gasesc un convertor din djvu in pdf, dar dupa ce am pierdut cam doua ore instalnad si incercand diferite programe software care imi tot dadeau eroare, am hotarat sa renunt. Daca nu ar fi facut parte din seria - din care inca nu am gasit summer - poate ca nici nu-l mai puneam, dar m-am gandit ca merita.
In plus, tot in ideea de Girl Crafts, chiar daca nu este o carte de Kathy Ross, am inclus si
6. The Girls’World Book of Friendship Crafts cool stuff to make with your best friends de Joanne O’Sullivan.
O mica remarca legata de toate aceste carti de craft, dar mai ales de cele din categoria Girl Craft. Kathy Ross (ca si Joanne O'Sullivan de altfel) nu au conceput aceste activitati din perspectiva crestina, dar asta nu inseamna ca nu pot fi gasite o multime de activitati care pot fi putin adaptate pentru a folosi unui scop educativ. Eu nu am copii inca, dar, cel putin din pozitia mea de "observator", ca profesor de pian nu as incuraja folosirea machiajului si a bijuteriilor la copii. Banuiesc ca asta ma plaseaza in tabara "conservatoare", totusi activitatile gasite in aceste carti pot fi adaptate pentru a crea diverse obiecte decorative, sau cu alta functionalitate (semne de carte, etc). Importanta este functia creativa pe care o au activitatile in sine.
BONUS: Teaching your child to love learning : a guide to doing projects at home / Judy Harris Helm, Stacy Berg, Pamela Scranton
Sper sa va foloseasca resursele pe care le puteti gasi aici:
Thursday, 31 March 2011
Wednesday, 23 March 2011
Homeschooling-ul la varstele mici – Partea a 3-a
Lucrand in invatamantul prescolar de cativa ani buni, sunt extrem de aproape de trend-urile in materie de educatie timpurie. Aceste trend-uri sunt puternic si direct influentate de consumerismul societatii in care traim. Industria educatiei timpurii ruleaza milioane si milioane de euro anual: azi gasim programe si produse care pretind sa imbunatateasca IQ-ul fetusului uman inca de la conceptie, programe video sau produse destinate copilului aflat inca in mediul intrauterin, programe interactive, jocuri sau softuri pentru bebelusi nou nascuti, institutii cu programe speciale pentru noii parinti, etc. etc. etc. Si ce parinte nu doreste sa ofere o educatie de calitate copilului sau? Ceea ce multi parinti nu vad astazi este modul in care sustin financiar o industrie in continua crestere, o industrie care, in ciuda a ceea ce promite, nu reuseste nimic altceva decat sa fure si sa distruga putinii ani de copilarie de care se mai bucura copiii nostri. Multi psihologi si psihiatri in intreaga lume au inceput sa traga semnale de alarma asupra consecintelor privarii copilului de libertatea de a se dezvolta armonios si a capcanei extraordinare reprezentata de dorinta de a face prea mult, prea devreme. Desi se doreste ca vocea lor sa nu fie auzita in randul parintilor - singurul tip de consumatori care sunt gata sa sacrifice oricand, orice pentru a achizitiona un produs sau un serviciu care promite imbogatirea intelectului copilului lor - cu toate acestea, studiile asupra creierului uman incep sa confirme efectul invers al programelor educationale timpurii, efecte care se fac resimtite incepand cu varsta de 10-11 ani.
„Dar copiii sunt implicati in activitati educationale, si expusi unor stimuli de calitate”, se justifica multi parinti, „de ce se ingrijoreaza expertii ca aceste activitati ingradesc timpul *pierdut* de copii in activitati fara noima, si ca acest lucru ar fi ceva rau? Sportul este benefic sanatatii si dezvolta capacitati motrice si sociale, lectiile de pian sau arta dezvolta latura creativa a copiilor si reprezinta un mod placut de a petrece timpul liber. Toate aceste activitati costa multi bani, si noi muncim din greu sa le putem oferi posibilitatea copiilor nostri sa aiba parte de ele, spre binele si pentru viitorul lor...”
Bineinteles ca parintii din ziua de azi, actionand – cred ei – spre binele suprem al copiilor lor, prefera sa fure din orele dedicate jocului liber, inlocuindu-le cu ceea ce, spun ei, sunt activitati educative menite sa dezvolte personalitatea copilului si inclinatiile lui naturale. Unii parinti nu-si lasa copiii sa se joace fara un control strict nici macar la parc, de frica ca cei mici sa nu se loveasca, sa nu-si rupa vreun os, sau sa nu intre in vreun conflict –oricat de mic - cu ceilalti copii. Cat despre jocul care presupune tranta sau „lupte”, nici nu poate fi vorba! „Desi instinctul de protejare a copilului este ceva natural si firesc”, spune Dr. Sergio M. Pellis, neurolog si profesor univesitar la Universitatea din Lethbridge (Canada), „pretul pe care il vor plati acestia in anii care urmeaza este sa-si vada copiii incapabili sa se descurce cu lumea complexa si plina de neprevazut in care traiesc”. „Un copil care a avut parte in copilarie de un timp amplu pe care sa-l poata dedica jocului”, continua el, „are cele mai multe sanse sa devina un adult capabil sa faca fata situatiilor sociale neprevazute".
Parintii trebuie sa-si lase copiii sa fie copii – nu numai pentru ca e distractiv sa fii copil, ci pentru ca, limitand astfel de experiente in copilarie, ei inhiba dezvoltarea copiilor in fiintele curioase si creative care au fost create sa devina. Dr. David Elkind ne atentioneaza: „Perceptia adultilor fata de joc trebuie sa se schimbe complet – jocul nu trebuie sa mai fie vazut in antiteza cu munca, ci ca o latura complementara a ei”.
Este timpul ca sistemul educational sa ia in serios realitatile contemporane, lumea reala a copilului secolului XXI si sa priveasca cu responsabilitate modul in care intelege sa educe acest copil. In 1970, institutiile scolare au daramat zidurile scolii pentru a crea un mediu educational fexibil. In 1980, ele au construit aceste ziduri la loc, pentru a nu permite „zgomotului” din afara sa perturbe procesul educational. Goana dupa reusita scolara i-a impins pe parinti si dascali sa arunce pe geam jocul si sa-l inlocuiasca cu optionale si activitati extra-curriculare de tot felul. Tot ceea ce face copilul trebuie sa aiba un scop didactic, altfel este vazut drept „timp pierdut”. Acest tip de educatie este un demers gresit, sustine Elkind – „Curiozitatea, imaginatia si creativitatea sunt ca niste muschi: daca nu sunt exersate, ele dispar”.
Cu riscul de a ma repeta si in aceasta saptamana, nu cititul la 4 ani, nu scrisul de mana la 5 ani, nu rezolvarea de probleme matematice inainte de intrarea in clasa I dicteaza succesul scolar ulterior sau succesul in viata. Ca si homeschooleri, simtim nevoia sa dovedim celor din jur ca alegem sa facem homeschooling pentru a oferi copiilor o educatie de calitate si, de multe ori, prin educatie de calitate intelegem incarcarea copilului nostru cu o sumedenie de activitati riguros planificate si structurate. Incepem devreme si indesam cat putem de mult, pentru ca rudele si vecinii se uita spre noi si asteapta mai mult de la copiii nostri decat de la cei din institutii de invatamant publice sau private. Ne simtim vinovati daca cei mici dau un raspuns gresit la o intrebare pusa de un sceptic, special pentru a ne dovedi ca dam gres in abordarile noastre educationale, desi stim bine ca intrebarea a fost pusa cu rea intentie si se refera la cunostinte mult peste varsta copilului nostru. Simtind ochii critici ai celor din jur, punem mai multa presiune asupra copiilor nostri. Adoptam de cele mai multe ori o atitudine defensiva si simtim nevoia sa ne justificam in permanenta... De ce?... Multi ani nu am inteles ca toate acestea isi au radacina in consumerismul copilariei. Ne comparam copiii, ii evaluam in permanenta, vrem mai mult de la ei decat am vrut si vrem de la noi insine... Cei sapte ani de acasa?...Acum ii citam doar in contextul prezentei sau absentei bunului simt... Ei insemnau insa mult mai mult decat atat. Insemnau o copilarie pe care foarte putini si-o mai permit astazi - si asta pentru ca suntem cu totii mult prea ocupati cu achizitionarea in rate a unei copilarii artificiale, dar bogata in valente educationale! Lucrand in invatamantul prescolar vad acest trend cu claritate si - in acelasi timp - cu groaza! Efectele se fac simtite din ce in ce mai devreme. Ce ma uimeste cel mai mult este insa ca - in loc sa se opreasca si sa analizeze situatia - parintii incearca sa rezolve orice problema care apare fie prin achizitionarea a ceva (jucarie, produs electronic, curs optional, etc.) care sa inlocuiasca problema sau sa o innabuse in fasa, fie prin gasirea tapilor ispasitori! Nici macar nu le trece prin cap ca solutia nu este "mai mult", ci "mai putin", sau ca problema este pur si simplu de abordare... Dar nici nu vor sa auda asa ceva. Vorba aceea:
„Dar copiii sunt implicati in activitati educationale, si expusi unor stimuli de calitate”, se justifica multi parinti, „de ce se ingrijoreaza expertii ca aceste activitati ingradesc timpul *pierdut* de copii in activitati fara noima, si ca acest lucru ar fi ceva rau? Sportul este benefic sanatatii si dezvolta capacitati motrice si sociale, lectiile de pian sau arta dezvolta latura creativa a copiilor si reprezinta un mod placut de a petrece timpul liber. Toate aceste activitati costa multi bani, si noi muncim din greu sa le putem oferi posibilitatea copiilor nostri sa aiba parte de ele, spre binele si pentru viitorul lor...”
Bineinteles ca parintii din ziua de azi, actionand – cred ei – spre binele suprem al copiilor lor, prefera sa fure din orele dedicate jocului liber, inlocuindu-le cu ceea ce, spun ei, sunt activitati educative menite sa dezvolte personalitatea copilului si inclinatiile lui naturale. Unii parinti nu-si lasa copiii sa se joace fara un control strict nici macar la parc, de frica ca cei mici sa nu se loveasca, sa nu-si rupa vreun os, sau sa nu intre in vreun conflict –oricat de mic - cu ceilalti copii. Cat despre jocul care presupune tranta sau „lupte”, nici nu poate fi vorba! „Desi instinctul de protejare a copilului este ceva natural si firesc”, spune Dr. Sergio M. Pellis, neurolog si profesor univesitar la Universitatea din Lethbridge (Canada), „pretul pe care il vor plati acestia in anii care urmeaza este sa-si vada copiii incapabili sa se descurce cu lumea complexa si plina de neprevazut in care traiesc”. „Un copil care a avut parte in copilarie de un timp amplu pe care sa-l poata dedica jocului”, continua el, „are cele mai multe sanse sa devina un adult capabil sa faca fata situatiilor sociale neprevazute".
Parintii trebuie sa-si lase copiii sa fie copii – nu numai pentru ca e distractiv sa fii copil, ci pentru ca, limitand astfel de experiente in copilarie, ei inhiba dezvoltarea copiilor in fiintele curioase si creative care au fost create sa devina. Dr. David Elkind ne atentioneaza: „Perceptia adultilor fata de joc trebuie sa se schimbe complet – jocul nu trebuie sa mai fie vazut in antiteza cu munca, ci ca o latura complementara a ei”.
Este timpul ca sistemul educational sa ia in serios realitatile contemporane, lumea reala a copilului secolului XXI si sa priveasca cu responsabilitate modul in care intelege sa educe acest copil. In 1970, institutiile scolare au daramat zidurile scolii pentru a crea un mediu educational fexibil. In 1980, ele au construit aceste ziduri la loc, pentru a nu permite „zgomotului” din afara sa perturbe procesul educational. Goana dupa reusita scolara i-a impins pe parinti si dascali sa arunce pe geam jocul si sa-l inlocuiasca cu optionale si activitati extra-curriculare de tot felul. Tot ceea ce face copilul trebuie sa aiba un scop didactic, altfel este vazut drept „timp pierdut”. Acest tip de educatie este un demers gresit, sustine Elkind – „Curiozitatea, imaginatia si creativitatea sunt ca niste muschi: daca nu sunt exersate, ele dispar”.
Cu riscul de a ma repeta si in aceasta saptamana, nu cititul la 4 ani, nu scrisul de mana la 5 ani, nu rezolvarea de probleme matematice inainte de intrarea in clasa I dicteaza succesul scolar ulterior sau succesul in viata. Ca si homeschooleri, simtim nevoia sa dovedim celor din jur ca alegem sa facem homeschooling pentru a oferi copiilor o educatie de calitate si, de multe ori, prin educatie de calitate intelegem incarcarea copilului nostru cu o sumedenie de activitati riguros planificate si structurate. Incepem devreme si indesam cat putem de mult, pentru ca rudele si vecinii se uita spre noi si asteapta mai mult de la copiii nostri decat de la cei din institutii de invatamant publice sau private. Ne simtim vinovati daca cei mici dau un raspuns gresit la o intrebare pusa de un sceptic, special pentru a ne dovedi ca dam gres in abordarile noastre educationale, desi stim bine ca intrebarea a fost pusa cu rea intentie si se refera la cunostinte mult peste varsta copilului nostru. Simtind ochii critici ai celor din jur, punem mai multa presiune asupra copiilor nostri. Adoptam de cele mai multe ori o atitudine defensiva si simtim nevoia sa ne justificam in permanenta... De ce?... Multi ani nu am inteles ca toate acestea isi au radacina in consumerismul copilariei. Ne comparam copiii, ii evaluam in permanenta, vrem mai mult de la ei decat am vrut si vrem de la noi insine... Cei sapte ani de acasa?...Acum ii citam doar in contextul prezentei sau absentei bunului simt... Ei insemnau insa mult mai mult decat atat. Insemnau o copilarie pe care foarte putini si-o mai permit astazi - si asta pentru ca suntem cu totii mult prea ocupati cu achizitionarea in rate a unei copilarii artificiale, dar bogata in valente educationale! Lucrand in invatamantul prescolar vad acest trend cu claritate si - in acelasi timp - cu groaza! Efectele se fac simtite din ce in ce mai devreme. Ce ma uimeste cel mai mult este insa ca - in loc sa se opreasca si sa analizeze situatia - parintii incearca sa rezolve orice problema care apare fie prin achizitionarea a ceva (jucarie, produs electronic, curs optional, etc.) care sa inlocuiasca problema sau sa o innabuse in fasa, fie prin gasirea tapilor ispasitori! Nici macar nu le trece prin cap ca solutia nu este "mai mult", ci "mai putin", sau ca problema este pur si simplu de abordare... Dar nici nu vor sa auda asa ceva. Vorba aceea:
Thursday, 17 March 2011
Kathy Ross - "Queen of Crafts"
Kathy Ross a lucrat treizeci de ani ca profesor şi director de programe pentru prescolari asa ca are o vastă experienţă în ghidarea invatarii copiilor de varsta mica prin intermediul proiectelor de lucru manual. Ea a scris mai mult de 40 de carti de crafts pentru copii, organizate in mai multe colectii printre care se numara si cele prezentate astazi pe blog. Pentru a afla mai multe despre Kathy, vizitaţi site-ul ei: www.Kathyross.com.
Din colectia "All new holiday crafts for kids"
1. All new crafts for Mother’s Day and Father’s Day / by Kathy Ross ; illustrated by Sharon Lane Holm.
2. All new crafts for Earth day / by Kathy Ross ; illustrated by Sharon Lane Holm.
Din colectia "Crafts for kids who are learning about"...
3. Crafts for kids who are learning about Weather / by Kathy Ross ; illustrations by Jan Barger
4. Crafts for kids who are learning about Farm animals / Kathy Ross, illustrated by Jan Barger.
5. Crafts for kids who are learning about Dinosaurs / by Kathy Ross ; illustrated by Jan Barger.
Din colectia "Wild About":
6. Crafts for kids who are wild about Outer Space / Kathy Ross ; illustrated by Sharon Lane Holm
7. Crafts for Kids Who Are Wild About Reptiles/ / Kathy Ross ; illustrated by Sharon Lane Holm
Din colectia "Girl crafts"
8. Creative Kitchen crafts / by Kathy Ross; illustrated by Nicole in den Bosch.
Am adaugat si cele cateva pagini de samples de pe site-ul artistei.
Sper sa va foloseasca resursele pe care le puteti gasi aici:
Sunday, 13 March 2011
Homeschooling-ul la varstele mici – Partea a 2-a
”Jocul copiilor (predispozitia lor naturala pentru curiozitate, imaginatie si fantezie) este redus la tacere de lumea extrem de moderna si ultra-tehnicizata pe care am creat-o. Jucariile prin care, odinioara, lumea basmelor si a fabulelor lua viata, sunt astazi pe cale de disparitie, in locul lor aparand o intreaga industrie indreptata nu spre copil si nevoile lui reale, ci spre profit si consumerism. Jocul spontan care umplea odinioara stradutele si aleele oraselor mari si mici, este azi inlocuit de sporturile organizate si de jocul pe calculator. Serialele de comedie pentru copii, filmele si desenele animate au eliminat aproape complet jocul de rol creat in mod spontan de copil, joc care nu demult mima lumea adultilor in toata seriozitatea sau satira ei. Parintii, in stare sa faca orice pentru a asigura succesul copiilor lor intr-o lume care tinde sa se globalizeze din ce in ce mai mult, pe zi ce trece, vad jocul si joaca drept un lux pe care copilul contemporan nu si-l mai poate permite.
In ultimii douazeci de ani, copiii au pierdut 12 ore de timp liber pe saptamana, incluzand 8 ore de joc liber, nestructurat si activitati nedirijate in aer liber. Prin contrast, timpul pe care si-l petrec copiii in sporturi organizate s-a dublat, iar numarul minutelor petrecute de copil ca spectator pasiv (si aici nu includ timpul petrecut in fata televizorului) fie in cadrul unor activitati structurate de adulti, fie urmarind diverse sporturi, a crescut de cinci ori, de la 30 de minute pe zi, la peste 3 ore pe zi. Disparitia jocului din viata copiilor nostri este oglindita in mediile audio-vizuale. Programele de televiziune nu mai prezinta copii care se joaca pur si simplu. Din ce in ce mai multe programe prezinta copilul drept un mini-adult preocupat cu scoala si problemele ei, cu familia si toate disfunctionalitatile acesteia: divortul, adulterul, alcoolismul, drogurile, dependenta de medicamente, SIDA, somajul... si lista poate continua. Chiar si desenele animate s-au schimbat. Fred Flintstone si George Jetson nu lasau niciodata munca sa le distruga voia buna si distractia. La pol opus insa, constructorul Bob si postasul Pat, eroii contemporani, isi iubesc meseria. Ei primesc prime si sunt numiti „angajatul lunii”. Cand a inceput viata copiilor sa fie atat de complicata si grea?
Consecintele psihologice ce deriva din disparitia oportunitatii copiilor de a se angaja in jocuri spontane, initiate si dirijate de catre ei insisi, fara interventia adultilor sunt in mod egal serioase si ingrijoratoare. Copilaria s-a mutat cu totul in cladiri. Petrecand atat de multe ore in fata televizorului, dar si in fata altor ecrane, obisnuiti ca un adult sa dirijeze tot ce se intampla in viata lor, chiar si cele cateva ore pe zi de joaca, copiii nu mai au nici timp, dar nici dorinta de a-si exersa imaginatia si creativitatea, ambele ingrediente esentiale pentru succesul in scoala si in viata.” (David Elkind, Copilul grabit - crescand prea repede, prea curand)
Gradinitele (si scolile) noastre contribuie zilnic la suprimarea curiozitatii, imaginatiei si fanteziei copiilor. Asa cum spunea si Mirela, intr-un colectiv de elevi este imposibila centrarea predarii pe nevoile individuale ale copiilor. Cadrele didactice sunt nevoite - din necesitatea de a tine sub control un grup de copii foarte diferiti ca si abilitati, capacitati si stiluri de invatare - sa recurga la metode de predare expozitive, la programe rigide si invatare mecanicista. Nu o fac neaparat nici din comoditate, nici din lipsa de pregatire profesionala - este pur si simplu imposibil sa predai in asa fel incat sa respecti ritmul propriu al fiecarui copil in parte, sa alegi activitatile in functie de interesele fiecarui copil in parte si sa apelezi la metode care sa raspunda nevoilor de invatare ale ficarui copil in parte. De aici programul zilnic incarcat cu multe fise de lucru, multa memorizare, jocuri dirijate, activitati extracurriculare multiple, etc. etc.
Este extrem de important ca, din dorinta de a face tot ce ne sta in putinta pentru copiii nostri, sa nu cadem in capcana de a transforma educatia la domiciliu intr-o educatie la fel de rigida si incarcata ca si cea din sistemul educational de masa. Ei nu fac ceea ce fac din dorinta de a oferi un program educational bogat, ci din necesitatea de a controla timp de 5-10 ore pe zi un grup de prescolari plini de energie. Dar despre ”bogatia programelor educationale” voi mai vorbi si saptamana viitoare.
In ultimii douazeci de ani, copiii au pierdut 12 ore de timp liber pe saptamana, incluzand 8 ore de joc liber, nestructurat si activitati nedirijate in aer liber. Prin contrast, timpul pe care si-l petrec copiii in sporturi organizate s-a dublat, iar numarul minutelor petrecute de copil ca spectator pasiv (si aici nu includ timpul petrecut in fata televizorului) fie in cadrul unor activitati structurate de adulti, fie urmarind diverse sporturi, a crescut de cinci ori, de la 30 de minute pe zi, la peste 3 ore pe zi. Disparitia jocului din viata copiilor nostri este oglindita in mediile audio-vizuale. Programele de televiziune nu mai prezinta copii care se joaca pur si simplu. Din ce in ce mai multe programe prezinta copilul drept un mini-adult preocupat cu scoala si problemele ei, cu familia si toate disfunctionalitatile acesteia: divortul, adulterul, alcoolismul, drogurile, dependenta de medicamente, SIDA, somajul... si lista poate continua. Chiar si desenele animate s-au schimbat. Fred Flintstone si George Jetson nu lasau niciodata munca sa le distruga voia buna si distractia. La pol opus insa, constructorul Bob si postasul Pat, eroii contemporani, isi iubesc meseria. Ei primesc prime si sunt numiti „angajatul lunii”. Cand a inceput viata copiilor sa fie atat de complicata si grea?
Consecintele psihologice ce deriva din disparitia oportunitatii copiilor de a se angaja in jocuri spontane, initiate si dirijate de catre ei insisi, fara interventia adultilor sunt in mod egal serioase si ingrijoratoare. Copilaria s-a mutat cu totul in cladiri. Petrecand atat de multe ore in fata televizorului, dar si in fata altor ecrane, obisnuiti ca un adult sa dirijeze tot ce se intampla in viata lor, chiar si cele cateva ore pe zi de joaca, copiii nu mai au nici timp, dar nici dorinta de a-si exersa imaginatia si creativitatea, ambele ingrediente esentiale pentru succesul in scoala si in viata.” (David Elkind, Copilul grabit - crescand prea repede, prea curand)
Gradinitele (si scolile) noastre contribuie zilnic la suprimarea curiozitatii, imaginatiei si fanteziei copiilor. Asa cum spunea si Mirela, intr-un colectiv de elevi este imposibila centrarea predarii pe nevoile individuale ale copiilor. Cadrele didactice sunt nevoite - din necesitatea de a tine sub control un grup de copii foarte diferiti ca si abilitati, capacitati si stiluri de invatare - sa recurga la metode de predare expozitive, la programe rigide si invatare mecanicista. Nu o fac neaparat nici din comoditate, nici din lipsa de pregatire profesionala - este pur si simplu imposibil sa predai in asa fel incat sa respecti ritmul propriu al fiecarui copil in parte, sa alegi activitatile in functie de interesele fiecarui copil in parte si sa apelezi la metode care sa raspunda nevoilor de invatare ale ficarui copil in parte. De aici programul zilnic incarcat cu multe fise de lucru, multa memorizare, jocuri dirijate, activitati extracurriculare multiple, etc. etc.
Este extrem de important ca, din dorinta de a face tot ce ne sta in putinta pentru copiii nostri, sa nu cadem in capcana de a transforma educatia la domiciliu intr-o educatie la fel de rigida si incarcata ca si cea din sistemul educational de masa. Ei nu fac ceea ce fac din dorinta de a oferi un program educational bogat, ci din necesitatea de a controla timp de 5-10 ore pe zi un grup de prescolari plini de energie. Dar despre ”bogatia programelor educationale” voi mai vorbi si saptamana viitoare.
Saturday, 12 March 2011
Carte de colorat pentru prescolari
Desi nu este luni, voi folosi cateva minute inainte de weekend pentru a contribui la lista de material didactic pentru prescolari. ”The Taste Berry” este o carte de colorat cu un scurt text care ii invata pe cei mici sa fie multumitori. Manuirea creionului si colorarea in contur, omogen si ingrijit sunt foarte importante la varsta prescolara. Pe langa exersarea manuirii ustensilelor de scris, coloratul dezvolta la cei mici simtul estetic si al culorii. Incurajati-i sa coloreze! Pe luni!
Cartea ”The Taste Berry” se poate descarca de aici timp de 10 zile.
Cartea ”The Taste Berry” se poate descarca de aici timp de 10 zile.
Thursday, 10 March 2011
First Math
Am primit o sugestie pentru materiale adecvate prescolarilor, asa ca voi intrerupe lista concentrata pe anumite edituri (precum AEP), pentru a selecta din materialele pe care le am pe cele care s-ar potrivi mai mult copiilor mai mici.
Asa cum spunea si Gabriela in articolul ei de luni, partea de educatie prescolara se bazeaza insa mai putin pe fise de lucru si carti cu care copilul sa poata fi tinut ocupat (ceeace se face de multe ori in sistemul se scoala publica, tocmai pentru ca sunt prea multi copii in clasa, si acestia trebuie tinuti sub control). De aceea materialele pe care le am legate de kindergarten si preschool sunt oricum dedicate copiilor de varsta mai apropiata de scoala.
Iata, pentru astazi avem un set de 10 carticele, fiecare despre unul dintre numerele de la 1 la 10. Acestea sunt viu colorate, fiecare personificand numarul ca baietel/ fetita, cu o mica actiune plina de repetari ale aceluiasi numar.
Sper sa va foloseasca resursele pe care le puteti gasi aici.
Asa cum spunea si Gabriela in articolul ei de luni, partea de educatie prescolara se bazeaza insa mai putin pe fise de lucru si carti cu care copilul sa poata fi tinut ocupat (ceeace se face de multe ori in sistemul se scoala publica, tocmai pentru ca sunt prea multi copii in clasa, si acestia trebuie tinuti sub control). De aceea materialele pe care le am legate de kindergarten si preschool sunt oricum dedicate copiilor de varsta mai apropiata de scoala.
Iata, pentru astazi avem un set de 10 carticele, fiecare despre unul dintre numerele de la 1 la 10. Acestea sunt viu colorate, fiecare personificand numarul ca baietel/ fetita, cu o mica actiune plina de repetari ale aceluiasi numar.
Sper sa va foloseasca resursele pe care le puteti gasi aici.
Tuesday, 8 March 2011
Homeschooling-ul la varstele mici – Partea 1
Cand eram insarcinata in 4 luni cu fetita mea (cea mai mare dintre cei trei copii ai nostri), confectionam de zor jetoane, planse si tot felul de ”materiale didactice”, fotocopiam la greu caiete cu fise de lucru si carti pe care le imprumutam de la biblioteca sau de la alti homeschooleri si salvam pe calculator absolut orice material gaseam legat de educatia timpurie.
Cand fetita mea avea doar 3 luni, deja avea un program structurat de lectii inspirate din metoda Glenn Doman. Eram atat de pornita sa scot din ea fiecare picatura de geniu, ca nu ma gandeam daca ea, la trei luni, intelege ceva din ceea ce incercam eu sa o invat.
Cand fetita mea avea un an, s-a nascut al doilea copil si programul nostru zilnic s-a dat peste cap. Diminetile noastre au devenit din ce in ce mai tensionate: eu obosita, nedormita, dar determinata sa nu pierd o ora de ”scoala”, fetita mea gata de orice altceva, numai de lectiile mele nu. La doar trei luni dupa nasterea baietelului nostru cel mare, am ajuns in plina forta la epuizare totala – fizica si psihica. Disperata ”sa nu ratez viitorul” copiilor mei, am inceput sa studiez si altceva in afara de metode de a-ti transforma bebelusii in genii.
Nu stiam ce mi se intampla – parte din ceea ce simteam puneam pe seama depresiei postpartum, parte pe seama sentimentului puternic de esec si neputinta de a mai continua sa-mi educ eficient copiii. Simteam nevoia de o schimbare, de o pauza. Incepusem sa ma gandesc la zilele linistite de dinainte de aparitia copiilor, cand eram la serviciu, conversand cu adulti si ocupandu-ma de treburi ”mai serioase”. Incepusem sa ma indoiesc ca o contabila poate face educatie acasa... Primul loc in care m-am refugiat pentru a cauta raspunsuri a fost in rugaciune. Simteam nevoia sa primesc un soi de semn ca sunt totusi pe drumul cel bun... Sau ca trebuie sa renunt si sa urmez o cale mai conventionala.
Apoi au inceput sa apara raspusurile: unele dinspre grupul de mamici cu care ma imprietenisem, altele de la mamicile de pe un forum pe care il mai frecventez si astazi... Se pare ca nu eram singura care simtea toate aceste lucruri. Am inceput sa citesc si alte carti si usor, usor, a inceput sa se faca lumina. O idee se contura din ce in ce mai clar, pe masura ce inaintam in experienta noastra de homeschooleri si in ani: invatarea are loc in cele mai neasteptate si mai nestructurate setari. Mai ales la varstele mici, invatarea nu inseamna de nici un fel fise de lucru, caiete si orar scolar regimentat – si acestea au rolul si rostul lor, insa ele nu trebuie sa abunde. Experientele reale, dobandirea autonomiilor, dezvoltarea personala sunt competente care nu se capata prin completarea de fise de lucru.
Astfel am descoperit grozavele activitati senzoriale din pedagogia Montessori – activitati pe care le-am aplicat cu succes si in munca mea de dascal, la gradinita, cu grupele de 2-4 ani. Dintr-o data, invatarea capata o alta dimensiune, iar copiii sunt total captati. Educatia timpurie are la baza jocul si el nu trebuie sa dispara nici atunci cand ”facem lectii”. Fara elementul de joc, de senzorial, de experienta persoanala de descoperire si explorare, nu exista invatare la varstele mici. Prescolarii isi pot concentra atentia timp de doar 10 minute la varstele mici, pana la maxim 40-45 minute la cei de 6-7 ani si nimic nu le capteaza atentia mai bine decat o activitate bazata pe joc. Multi adulti pun egal intre conceptul de joc si joaca libera, ”fara noima” – spun ei - a copilului. Desi din ambele rezulta o bogatie de experiente esentiale dezvoltarii copilului, jocul – ca principala modalitate de abordare a invatarii la varstele timpurii ofera parintelui libertatea de a crea ”lectii” in zeci de momente ale zilei, intr-o varietate de locatii, fara a fi necesar sa se fixeze un orar rigid sau sa se aseze un caiet/fisa de lucru in fata copilului. Cand am inteles aceste lucruri si am incetat sa mai privesc educatia timpurie ca pe un boot camp de formare de mici genii, am inceput sa regasesc bucuria in homeschooling si am putut merge mai departe.
Thursday, 3 March 2011
AEP - Grades 1 & 2
Dupa cum va spuneam si in articolul anterior dedicat colectiei AEP, acestia au o organizare putin diferita a materialelor, neavand o impartire foarte clara pe clase. Pentru noi, cei care am crescut cu un singur manual valabil, chiar fara alternativele care exista astazi in scoli, acest lucru poate parea confuz. Cum adica un manual pentru clasele 1-2 sau chiar pentru clasele 1-3, si daca tot se fac combinatii, de ce nu se pastreaza, adica toate manualele sa fie cls. 1-3... de ce unele sunt 2-4, sau pana la urma, de ce au si manuale pentru o singura clasa?
Adevarul este insa ca stim foarte bine ca fiecare copil are ritmul lui de dezvotare si asimilare a noilor cunostinte, precum si interese diferite legate de anumite materii. Adica este perfect normal ca un copil sa treaca "zburand" printr-un manual de istorie spre exemplu, daca este interesat de subiectele prezentate, si sa mearga mai greu printr-unul de stiinte. Atunci de ce sa-l tii pe loc la istorie, pentru ca manualul pe care il ai trebuie predat fix intr-un an? De fapt aceasta este frumusetea homeschoolingului adevarat, iar manualele de tipul acesta nu pun granite artificiale intre clase, facand programa mult mai flexibila.
Pentru astazi avem cateva manuale care sunt in mare destinate copiilor de cls. 1 & 2. Unele dintre ele sunt comasate - din colectia "The complete book of...". Pentru Reading si Maths exista insa si manuale individuale pentru fiecare clasa in parte. Din pacate, desi am cautat, nu am gasit si AEP Total Math si pentru clasa 1.
Iata lista de carti din recomandarile de azi:
1. AEP The Complete Book of Math Gr 1-2
2. AEP The Complete Book of Reading Gr 1-2
3. AEP Total Reading G1
4. AEP Total Reading G2
5. AEP Total Math G2
6. AEP The Complete Book of Learning with Sports Gr. 1-2
7. AEP The Complete Book of Bible Activities Gr 2-4
Sper sa va foloseassca resursele pe care le puteti gasi aici.



