Am sa incep prin a va spune un lucru pe care probabil deja il banuiti.
Eu sunt un soi de harciog, care strange tot soiul de lucruri - cat mai multe cu putinta - legate de anumite domenii care ma intereseaza. In engleza exista un termen, cu o conotatie oarecum peiorativa "pack rat", sau si mai rau "hoarder". Va amintiti emisiunile acelea ingrozitoare de pe cananlul Travel and Living cu acelasi nume "Hoarders", in care erau prezentati oameni care aveau atat de multe lucruri ingramadite in case incat nici macar nu mai stiau ce au acolo? Ei bine, daca in viata reala, incerc pe cat se poate sa imi limitez pornirile de a strange lucruri materiale [uneori mai cu succes, alteori... fara :) ], in ceeace priveste "posesiunile" virtuale - in speta carti si articole adunate de pe net, deocamdata sunt exact ca acei oameni...
Va intrebati probabil ce legatura are aceasta confesiune cu titlul articolului... Pai.... nimic, in afara de faptul ca duce la o alta marturisire: desi am adunat atatea carti pe care as dori sa le citesc, practic la majoritatea dintre ele am ramas doar cu dorinta, si cu speranta ca, intr-o zi, cand voi avea timp, voi sta pe indelete sa citesc tot ce-mi doresc sa stiu.
================
Acestea fiind zise.... urmeaza si disclaimer-ul: Despre Maria Montessori nu stiu aproape nimic.
Evident am citit articole despre biografia ei, mai mult sau mai putin "picante", cum ar fi faptul ca a fost prima femeie medic din Italia, sau ca a fost quasi-prizoniera de razboi in India, unde se afla in timpul dictaturii lui Mussolini, dar ca indienii si-au dat seama de potentialul sau si practic a lucrat libera si nestingherita acolo, timp de 13 ani, sau faptul ca, desi nu a fost casatorita, a avut totusi un fiu, Mario, pe care l-a abandonat - trimitandu-l sa locuiasca cu o famile straina, la tara - tocmai in anii decisivi ai formarii sale [dupa cum reiese chiar din cartile sale], pentru a-l "recupera" abia cand acesta era deja adolescent, folosindu-l mai mult sau mai putin drept "cobai" pentru experimentele sale educative referitoare la aceasta varsta. Nu-mi sta in fire sa judec oamenii, si cu siguranta circumstantele vietii fiecarui om nu fac munca lor de cercetare mai putin valoroasa. Iar in cazul Mariei Montessori, singurul care ar fi putut sa se planga - Mario - se pare ca nu a facut-o niciodata, ba mai mult, relatia dintre el si mama sa a parut intotdeauna una frumoasa, de colaborare, el fiind un continuator al muncii Mariei Montessori.
Dar despre metoda ei stiu foarte putine, si imi reprosez faptul ca nu am apucat sa citesc nici macar una dintre cartile ei de la cap la coada, si ca tot ceeace stiu despre metoda Montessori este de fapt ce au extras altii din gandirea ei.
Maria Montessori si-a bazat metoda pe observarea atenta a copilului, de la cea mai frageda varsta. De asemenea unele dintre ideile sale isi gasesc izvoare si corespondente in scrierile lui Friedrich Froebel, si chiar a predecesorilor sai, Johann Heinrich Pestalozzi si Jean Jaques Rousseau.
Cercetarile sale au inceput in calitate de medic, cand si-a indreptat atentia asupra acelor copii pe care societatea si medicina timpului sau ii declarau "ineducabili". Printre primele sale principii este acela ca trebuie inceput prin educarea simturilor, si apoi trecut la educarea intelectului. Pentru a-i invata sa scrie si sa citeasca a inventat tot soiul de exercitii si modalitati de a-i stimula, prin crearea unui mediu inconjurator propice invatarii.
Datorita succesului obtinut cu copiii cu deficiente, Maria Montessori si-a continuat cercetarile, extinzandu-si metoda pentru folosul majoritatii copiilor obisnuiti, si in 1907 a deschis prima "Casa a copiilor" - un soi de gradinita, in acceptiunea moderna.
Din sistemul promovat de Maria Montessori se desprind cateva idei fundamentale:
- Educatia trebuie sa pregateasca copiii pentru viată - atat din punct de vedere intelectual, dar si emotional si fizic.
- Copiii invata in mod activ, implicandu-se fizic, prin folosirea tuturor simturilor, inclusiv cel tactil, adesea neglijat in alte tipuri de invatare. De asemenea copiilor li se da ragazul de a progresa in propriul lor ritm, caci nu sunt permanent comparati cu cei din jurul lor.
- Copiii invata cel mai bine pe cont propriu, motivatia lor fiind nevoia innascuta de a explora si de a descoperi. De aceea in sistemul Montessori nu exista recompense, nici directe - gen bomboane, promisiunea unor excursii sau petreceri -etc, nici indirecte - stelute, buline, calificative, note, premii. Motivatia invatarii trebuie sa vina din interiorul copilului, iar "recompensa" este chiar satisfactia indeplinirii unei sarcini, faptul ca a realizat ceva, ca a aflat ceeace isi dorea sa stie, ca a reusit sa foloseasca in mod practic lucrul pe care l-a invatat.
- Un mediu inconjurator "pregatit" de catre cel care ghideaza educatia va inlesni asimilarea cunostintelor, si va ajuta dezvoltarii copilului.
O alta trasatura deosebita a sistemului Montessori este crearea unei "comunitati" de invatare, prin faptul ca nu exista clase segregate pe criterii de varsta, ba chiar mai mult sunt prevazute patru "planuri de dezvoltare", care constituie grupe cvasi-eterogene, corespunzatoare acestor paliere de varsta.
- de la nastere la 6 ani
- de la 6 la 12 ani
- de la 12 la 18 ani
- de la18 la 24 ani
Avantajele acestei abordari sunt atat legate de motivatia copiilor, care inteleg mai bine de ce trebuie sa parcurga anumite etape, pentru ca au posibilitatea sa vada "tabloul in ansamblu", dar si legate de dezvoltarea individuala diferita de la un copil la altul, si posibilitatea unora de a "sari peste clase" la anumite materii, precum si a altora de a reveni asupra unor aspecte pe care poate nu si le-au insusit in totalitate. Nu in ultimul rand beneficiul unei astfel de abordari se reflecta si asupra formarii caracterului copiilor, prin incurajarea adevaratelor calitati de leader/ mentor mai degraba decat a mentalitatii de subordonare oarba intr-o ierarhie deja prestabilita.
=================
O adevarata introducere in sistemul Montessori probabil ca ar trebui sa fie formata dintr-o serie de articole, caci unul singur s-ar lungi extrem de mult. Oricum, scopul blogului meu este de a suscita interesul asupra unor teme, mai degraba decat a oferi informatii exhaustive.
De aceea, pentru astazi ma voi opri aici cu discutiile "despre...", si am sa va invit pe cei direct interesati sa cititi chiar cartile care au generat acest sistem educational atat de laudat si "ravnit" de multi dintre parinti.
Asadar, astazi, carti scrise chiar de Maria Montessori. [intr-un articol viitor voi include carti ale altor autori "despre metoda Montessori"].
Primele trei dintre ele sunt traduceri in limba romana, pe care le voi prezenta in ordinea cronologica a traducerii lor.
1. Am ramas surprinsa - placut - sa descopar ca metoda Montessori a fost cunoscuta si popularizata in Romania inca din perioada interbelica. Un anume institutor din Iasi, C.V. Butureanu, a tradus prin anii '20 doua volume din opera Mariei Montessori, sub titlul "Metoda pedagogiei stiintifice aplicata la educatia copiilor din Case-le dei Bambini". Am gasit volumul II, "Autoeducatiunea" in colectia dacoromanica - tradus intr-o savuroasa romana "de demult".
2. "Descoperirea copilului" este o alta carte tradusa in romana, de data aceasta in timpul perioadei comuniste. Pdf-ul cartii reproduce in facsimil editia din 1977, dar contine si paginile referitoare la educatia religioasa, care din cauza cenzurii comuniste fusesera omise. Daca treceti peste sentimentul manipulare din "tabelul cronologic" si studiul introductiv in care prezentarea autoarei insinueaza ca aceasta ar fi fost un exponent al crezului comunist [probabil acesta fiind pretextul sub care cartea a putut fi tradusa], veti gasi informatii destul de interesante, mai ales despre faptul ca in Romania interbelica a existat o adevarata "miscarea montessoriana".
3. Cea de-a treia carte in limba romana, fundamentala pentru gandirea montessoriana, este Mintea Absorbanta, tradusa in 2006 de catre Asociatia Alternative Pedagogice.
Urmatoarele carti sunt in marea majoritate in engleza plus inca doua in franceza, ordinea prezentarii lor fiind cea cronologica a traducerii/ aparitiei in aceste limbi. Maria Montessori si-a revizuit lucrararile in repetate randuri, si nu de putine ori traducerile contineau adaugiri fata de varianta initiala.
1912 - The Montessori Method, Scientific Pedagogy as Applied to Child Education in the Children's Houses
Aceasta este traducerea din 1912 a cartii aparute in italiana 1909: Il Metodo della Pedagogia Scientifica applicato all'educazione infantile nelle Case dei Bambini. Cartea a fost revizuita in 1913, 1926, si 1935; apoi din nou revizuita si retiparita in 1950 sub titlul La scoperta del bambino. In 1948 este revizuita si extinsa si editia in engleza sub titlul "The Discovery of the Child". [vezi si editia romaneasca din 1977 - Descoperirea copilului]
1913 - Pedagogical anthropology este editia in engleza a cartii aparute in italiana in 1910 - Antropologia Pedagogica. Anterior existase o alta carte, publicata in 1903, sub un titlu similar, L'Antropologia pedagogica.
1914 - Dr. Montessori's Own Handbook a aparut initial in engleza, pentru ca abia in 1921 sa fie scoasa si editia in italiana, sub denumirea de Manuale di pedagogia scientifica.
1915 - My system of education si The mother and the child
Acestea sunt doua brosuri publicate in urma prezentarii lor de catre Maria Montessori ca lucrari in cadrul unei conferinte in SUA, in August 1915.
1917 - The advanced Montessori Method - Vol I - Spontaneous activity in education
1917 - The advanced Montessori Method - Vol II - The Montessori Elementary Material
Aceste doua volume reprezinta traducerea in engleza a lucrarii din 1916, L'autoeducazione nelle scuole elementari. Volumul tradus de Constantin Butureanu in romana, "Autoeducatiunea", corespunde de fapt primul volum al editiei in engleza.
Daca primul volum discuta premisele generale, filosofice ale sistemului, cel in de-al doilea volum se insista mai mult pe latura practica, strict legata de ce se preda si in ce mod, cu ce mijloace.
1936 - L'enfant
Conform
Wikipedia, aceasta carte a aparut initial in franceza, si in acelasi an a fost tradusa si in engleza ca
The Secret of Childhood. In italiana a aparut abia doi ani mai tarziu, in 1938 sub titlul
Il segreto dell'infanzia, totusi editia pe care o detin mentioneaza faptul ca lucrarea este tradusa din italiana...
1939 - The Erdkinder And The Functions Of The University
Aceasta este o brosura care a circulat initial ca material didactic editat de "Maria Montessori Training Organisation", folosit in instruirea discipolilor Mariei Montessori. Ideile au fost ulterior preluate in ultimele trei capitole din cartea De l'enfant a l'adolescent (1948).
1948 - De l'enfant a l'adolescent
Aparuta in acelasi an si in engleza sub numele de From Childhood to Adolescence, si in 1949 in italiana (Dall'infanzia all'adolescenza) - [am aceeasi problema ca si la L'enfant cu identificarea primei editii, de vreme ce, si aici pe frontispiciu apare ca ar fi o traducere], cartea discuta anumite aspecte mai putin mediatizate ale sistemului Montessori, in speta, ce se intampla dupa perioada echivalenta gradinitei si scolii primare. Supozitia mea este ca, daca la nivelul gradinitei si al scolii primare se pot face paralele cu sistemele scolii de mase, in legatura cu ce si cat invata un copil in aceste perioade [si aici ma refer la cuantificarile cerute obsesiv de sistemele de mase], dupa scoala primara este foarte greu sa continui educatia in sistem Montessori, fara a face o struto-camila, impanand doar programe standardizate de mase cu vreo 2-3 activitati "de tip Montessori". De aceeaa cred ca exista foarte multe gradinite Montessori, si mai putine scoli, iar licee, si mai putine, in unele locuri chiar inexistente [eu nu stiu de vreun liceu Montessori in Romania, spre exemplu, desi gradinite sunt nenumarate].
1949 - Peace and education este mai mult o brosura decat o carte in sine, si probabil reflecta ideile unei lumi care tocmai trecuse prin doua razboaie devastatoare. [de fapt, prima editie a acestui material fusese publicata in 1943, in plin razboi, cand Maria Montessori se afla in exil, in India]
1949 - The absorbent mind [in italiana abia in 1952 La mente del bambino. Mente assorbente]. Din nou, oriunde am cautat reiese ca aceasta carte a aparut initial in limba engleza, dar in mod evident, cartea incepe cu o nota a traducatorului care lauda italiana autoarei. E foarte posibil ca manuscrisele sa si fost scrise in italiana, [atat pentru cartile in franceza, cat si pentru cele aparute pt. prima oara in engleza], in acest fel cartile necesitand traducere, chiar daca opera era originala, la prima editie.
Cam atat pentru astazi.
Sper sa va foloseasca materialele pe care le gasiti
aici.
