Mirelei ii plac comparatiile – culmea este ca imi plac si mie! Asadar am sa incerc sa raspund la aceasta intrebare printr-o comparatie.As vrea – pentru cei care aveti deja copii – sa va propun sa mergeti inapoi in timp si sa va reamintiti cum a fost cand a aparut primul bebelus in viata voastra? Ati fost si voi, la fel ca si mine, disperati sa invatati tot ce era de invatat despre nastere, ingrijirea bebelusului, despre nutritie, imbracaminte, detergenti speciali, jucarii educationale, produse bio, etc. etc. etc.?... Cati dintre noi (in special mamicile) n-am petrecut ore din noapte ingrijorandu-ne ca n-o sa stim sa-i facem baie, ca nu o sa stim cand ii este foame, cand il doare ceva, ca ar putea sa nu mai respire in timp ce noi dormim si nu am reusi sa-l salvam la timp?...
Cu toate acestea, studiind atatea carti, ascultand atatea emisiuni si citind atatea articole, ne linisteam spunandu-ne ca totul o sa fie in regula, pentru ca stim ce avem de facut... cel putin teoretic... Si apoi, intr-o zi, a aparut el... bebelusul! Si viata noastra s-a intors cu fundul in sus, multe din ceea ce credeam ca stim, s-au dus pe apa sambetei, teoria s-a dovedit a fi inutila in multe situații noi si neprevazute, a trebuit sa ne adaptam, sa fim creativi si sa ne impingem limitele umane la maximum... Si dupa toata framantarea noastra, cate din toate temerile noastre s-au adeverit?...
Cam asa este si cu inceputurile in homeschooling. Nu este usor, si in aceasta perioada de ajustare si adaptare a familiei la noul stil de viata, sunt destule persoane care renunta si se intorc la sistemul de invatamant de stat sau privat, concluzionand ca nu sunt in stare sa faca fata. Perioada de adaptatare insa, este atat de lunga pe cat ii permitem noi sa se lungeasca. Cu cat ne inchipuim ca scoala de acasa trebuie sa fie exact ca cea de la scoala, cu cat ne chinuim mai mult sa cream o clona a mediului scolar acasa, in timp ce balansam, ca intr-un act acrobatic la mare inaltime si munca si gospodaria si familia, cu atat perioada aceasta se prelungeste.
Daca pornim la drum insa, determinati sa ne relaxam, sa privim educatia ca pe o experienta pozitiva pentru intreaga familie, daca ne impartim sarcinile in familie, in asa fel incat fiecare sa duca o parte din povara gospodariei, daca invatam ca disciplina si consecventa (atat in tabara copiilor, cat si in cea a adultilor) sunt esentiale, dar nu inseamna neaparat rigiditate si legalism, atunci avem sanse sa ajungem sa zarim si luminita de la capatul tunelului: lucrurile incep sa se aseze, se instaleaza o noua rutina, se naste un nou set de valori si viata noastra de familie capata un nou sens si o noua directie.
Inainte de a alege un curriculum, inainte de a stabili un buget, un program zilnic, metode de evaluare etc,. trebuie sa stim si sa acceptam faptul ca viata de homeschooler este plina de schimbare, culoare, dinamism, experiente si sentimente unice si neegalate -- depinde de capacitatea noastra, ca adulti, sa avem mobilitatea si disponibilitatea sa ne adaptam, sa ne mulam la nevoie, pentru a permite tuturor acestor binecuvantari sa ne intre in viata si in casa, cu aceeasi lumina si bucurie cu care i-am primit pe fiecare dintre copiii nostri.
4 comments:
Stii, ma gandeam la o chestie pe care mi-a spus-o cineva (din Romania) intr-un email, si care mi-a placut foarte mult: ceva de genul "noi facem Hs cu copiii nostri de cand s-au nascut"
Pe de-o parte oricine are copii poate spune acest lucru despre felul in care isi educa copiii in "cei 7 ani de-acasa". Totusi, cred ca ruptura apare in momentul in care e nevoie de activitati mai structurate pentru a continua educatia (cel putin asa e in capul meu).
Adica, vroiam sa te intreb la ce varsta ai inceput HS cu copiii tai? adica unde intervine acel moment in care spui "Gata cu joaca, de azi incepem scoala/ lectiile?"
In mintea mea, de om care n-are inca bebe, eu ma gandeam ca atunci cand voi avea, am sa incerc sa-mi fac "un program", in care in fiecare dimineata, sa existe o perioada de "activitati educative", asta pentru a-mi crea mai ales mie ritmul in mod treptat, dar si pentru a crea o rutina, prin care copilul sa fie obisnuit dintotdeauna ca exista un timp din zi in care "ne jucam si invatam"
Sunt constienta ca de fapt ceeace spui tu este cam tocmai pe dos, adica intr-un fel eu as incerca sa hiper-formalizez totul, in timp ce tu zici ca ar trebui sa ma relaxez...
Pe de alta parte, eu am oricum o mare problema cu organizarea, si am inteles intr-un final (thanks to FlyLady) ca rutinele ma ajuta, asa ca incerc din rasputeri sa-mi creez anumite rutine care sa ma tina pe linia de plutire atat cu treburile "domestice", dar chiar si pe plan profesional.
Permite-mi sa-ti raspund la aceste intrebari in postarile viitoare. Subiectul acesta este atat de amplu si atat de important! - cel putin din punctul meu de vedere. Aici intervine confuzia mare intre ce inseamna a educa eficient si a instaura un program scolar rigid. Este drumul pe care se fac cele mai multe erori si de aceea se ajunge la fenomenul de ”burnout”, adica momentul in care mama ajunge epuizare fizica si psihica totala,impovarata de sentimente de vinovatie, nereusita, nepricepere și neputinta. Asadar, voi aprofunda de lunea viitoare toate aceste zone de interes.
Bun venit iti urez si eu si multumiri pentru disponibilitatea ta. Abia astept subiectul de lunea viitoare pt ca simt ca am aceeasi problema ca a Mirelei, in cazul meu probata de practica. Mi-am propus sa fac tot school (activitati pt 2 ani) cu fiica mea mai mare si m-am tinut de un plan acceptabil pt vreo 4 saptamani dar nu am mai reusit sa raman la fel de consecventa in crearea activitatilor noi si materialelor peste acest prag. Acum ma gandesc ca sunt indisciplinata si nu voi putea sa ma tin de plan (mai am si un bebe de 6 luni in dotare). aste[t cu interes postul tau
Roxana draga, te inteleg foarte, foarte bine. Si eu am fost in acest prag si m-am vazut stand acolo blocata, frustrata si epuizata. Am ales sa vorbesc despre aceste sentimente in postarea de azi, tocmai pentru ca stiu ca e un moment de cumpana care vine mai devreme sau mai tarziu in viata tuturor celor care abordat homeschooling-ul. Chiar si veteranii au perioade in care nu stiu incotro sa o mai apuce si asta pentru ca fiecare copil aduce o noua provocare - ce a mers cu primul, poate nu mai merge cu al doilea, nu exista o reteta a succesului, ca un pantof care vine bine tuturor. Sunt atatea de spus... Voi ramane pe acest subiect cateva saptamani.
Post a Comment