Serenity prayer :)

Am promis ca voi scrie mai detaliat despre alegerea noastra pentru Language Arts in K5. Dar acest articol nu este doar despre alegerea programului de invatarea citirii. Este mai mult despre decizii si framantari si despre faptul ca marele avantaj, si frumusetea homeschoolingului este ca alegerea imi apartine, desi lucrul acesta poate crea de multe ori frustrari si chiar sentimente de vinovatie. Important este mereu sa imi amintesc de ce am ales educatia in familie: deoarece copilul nostru si noi, ca familie suntem unici si s-ar putea ca acel "one size fits all" al educatiei de mase sa nu ni se potriveasca.

A citi sau... A nu citi

Buburuza noastra a manifestat de mica interes pentru litere, si a ajuns destul de repede (pana sa implineasca 3 ani) sa cunoasca toate literele mari de tipar, si apoi pana in 4 ani si pe cele mici. Inca inainte sa se nasca citisem despre metoda Doman si invatarea cititului de la varste mici. Am printat si cardurile si am incercat de mai multe ori intre 2 si 4 ani sa le folosesc, dar nu am avut determinarea necesara sa o fac rimic, sa ma tin de rutina. Ea era fascinata de tot ce inseamna litere, scotea cardurile si le imprastia prin casa ori de cate ori le gasea sau isi amintea de ele. Multa vreme am ramas cu sentimentul de vinovatie ca nu reusesc sa "ma adun" sa persist intr-o directie in care era evident ca i-ar fi placut. M-am auto-consolat cu ideea ca nu e neaparat necesar sa stie sa citeasca de la 3 ani, desi evident, ar fi fost benefic pentru ea daca eu as fi reusit sa ma tin de program. Dar... Nu era un capat de tara.

Dupa 4 ani insa, am inceput sa ma gandesc mai serios la asta. In primul rand, care dintre cele doua limbi sa fie prima pentru invatatul cititului? Romana sau engleza?

Romana sau Engleza prima?

Initial, inainte sa se nasca buburuza, hotarasem ca vom urma OPOL (One Parent One Language), o teorie destul de raspandita cand este vorba de bilingvism. Dar teoria si practica nu se suprapun chiar intru totul mereu, asa ca pana la urma nu am reusit sa vorbesc doar engleza cu ea si nici sotul nu a reusit sa vorbeasca doar romana. Am pastrat insa niste caracteristici: cu mine vorbeste preponderent in engleza (mai ales daca suntem doar noi doua) si regula cea mai importanta, de cand s-a nascut eu i-am citit doar carti in engleza, iar in romana a citit cu tati si cu bunicile.

Am facut asta in primul rand pentru ca stiam de la inceput ca odata ajunsa la varsta scolara vom merge pe programa americana si era foarte important sa nu priveasca engleza ca pe o limba straina, o povara in plus pe langa noutatile pe care ar fi urmat sa le exploreze.

Cu considerentul programei in engleza, dublat de faptul ca in principal cu mine oricum vorbeste mai mult in engleza a venit logica solutia dilemei - vom invata intai cititul in limba engleza.

Gandind apoi si in perspectiva, consider ca abilitatile de citire dobandite in engleza se vor transfera foarte usor pentru romana, care are foarte putine exceptii de la fonetica de baza.

Cum se invata cititul in engleza?

Cu o dilema mica rezolvata deja am anuns la o dilema mult mai mare. Ce metoda sa adoptam pentru invatarea cititului in engleza?

In romana, aceasta dilema e inexistenta, pentru ca - asa cum am invatat - "romana este o limba fonetica - cuvintele se scriu asa cum se aud". Tot in scoala am invatat ca limba engleza nu este o limba fonetica - una vezi si alta citesti. Mare mi-a fost mirarea cand, pe la vreo 24 de ani am auzit pentru prima data ca engleza totusi ar fi si ea fonetica, doar ca are mai multe sunete pentru o reprezentare grafica, dar si mai multe reprezentari grafice ale aceluiasi sunet. Whaaat?!?

Asa am ajuns sa invat ca exista doua mari "scoli" de invatare a cititului in limba engleza:

1. Look-Say (sau Whole Word Approach)

2. Phonics

Look-Say este in principal metoda prin care am invatat noi sa citim in engleza, doar ca noi invatam totul de-odata: si pronuntarea cuvantului, si intelesul si modalitatea de scriere. In Statele Unite a fost inventata undeva prin secolul 19, si a ajuns foarte populara in perioada 1930-1940.

Avantajul metodei este ca progresul este rapid - copilul citeste texte coerente imediat dupa inceperea programului. Dezavantajul este ca dupa 4-5 ani in care copilului ii sunt introduse permanent in "vocabularul vizual" noi si noi cuvinte unii reusesc sa faca singuri intuitiv analogiile care sa le permita sa citeasca orice cuvant, altii nu reusesc si sunt limitati doar la cuvintele invate.

(Mai mult despre metoda Look-Say puteti citi in acest articol: http://www.childrens-books-and-reading.com/look-and-say.html)

Phonics este metoda care incurajeaza cititul pe litere (asa cum invatam noi sa citim in romana), insa este evident un proces mult mai complex fata de cititul in romana, pentru ca exista atat de multe variabile. Practic, limba engleza are 26 de litere si 44 de sunete (unii zic ca ar fi 43, altii ca 45, 46). Dar ca si cum n-ar fi de ajuns ca pentru fiecare litera sa existe mai multe sunete, exista si situatia in care pentru acelasi sunet se pot folosi in scris mai multe litere (sau combinatii de litere).

Complicat? Da! Dar dupa cei 4-5 ani de invatare a citirii prin metoda Phonics copilul poate citi (si scrie corect) orice cuvant din limba engleza. Mai multe despre Phonics puteti citi in acest articol: https://www.bbc.com/news/magazine-18493436#:~:text=Phonics%20is%20not%20new.,knows%20how%20language%20works%20implicitly.

La ce concluzii am ajuns dupa ani intregi de "documentare"? (caci dilema aceasta n-a aparut acum, m-am gandit la acest lucru chiar inainte de nasterea buburuzei) Pentru varsta foarte mica (0-4 ani) metoda Look-Say este cea mai potrivita, pentru ca in acea perioada copiii invata oricum foarte mult in baza stimulilor vizuali. Imi amintesc un exemplu care mi-a ramas intiparit in minte: un copil mic invata notiunea/ cuvantul "elefant" cel mai adesea dintr-o fotografie. La fel cum atunci cand vede o fotografie cu un elefant poate reproduce cuvantul, asa si cand vede "poza" cuvantului elefant poate ajunge sa asocieze cu notiunea de elefant. Am observat asta cel mai bine la buburuza din modalitatea cum recunostea logo-urile scrise de magazine: chiar si atunci cand nu contineau culorile specifice, buburuza identifica intotdeauna cuvintele Lidl sau Ikea pe diverse etichete sau brosuri spre exemplu.

Odata ce copilul creste si incepe sa se bazeze in invatare mult mai mult pe rationament decat pe "acumulare de vocabular" (fie el lingvistic sau vizual), metoda Phonics devine mult mai potrivita pentru invatarea cititului.

Despre perspectiva istorica a "razboaielor metodelor de invatare a citirii" puteti citi in acest articol. https://www.memoriapress.com/articles/history-phonics/

Ok, deci alegerea parea simpla acum: daca am trecut de varsta 0-4 si am ratat oportunitatea cu cardurile Doman, era momentul sa incepem Phonics.

Weeeeeelll.... No so fast!

Enter: Synthetic phonics vs analytical phonics

Da, ati banuit corect, exista mai multe feluri de a preda phonics (unii zic chiar 4! https://literacytrust.org.uk/information/what-is-literacy/what-phonics/), dar cele mai cunoscute si disputate sunt acestea doua: synthetic phonics si analytical phonics.

Foarte pe scurt si absolut schematic: Synthetic phonics preda fiecare fonema separat, si copilul formeaza cuvintele prin "legarea" (blending) acestor foneme.

Analytical phonics se bazeaza pe analizarea cuvintelor: cu ce incepe cuvantul ("onset") cu ce se termina ("rhyme"), preda "blends" - grupuri de litere cu care se creaza "familii de cuvinte": de exemplu "-at", cu care schimband "onset"-ul putem crea o familie de cuvinte asemanatoare bat, cat, fat, hat, mat, Nat, pat, rat, etc.

Daca vreti sa aprofundati diferentele dintre cele doua, acest articol face o mica sinteza: http://www.childrens-books-and-reading.com/teaching-phonics.html

Ce am vrut initial

Dupa indelungi deliberari, balanta parea definitiv inclinata spre synthetic phonics, asa ca am inceput cautarile. Ati ghicit! Not all synthetic phonics are created equal. Ca sa scurtam povestea, cele mai "titrate" programe par a fi Logic of English (prescurtat adesea LoE) si All about Reading. (aka AaR)

La momentul intrebarilor mele "existentiale" despre phonics doar Logic of English comercializa si varianta in format electronic (pdf), All about Reading era doar in format fizic, si importul de carti din Statele Unite mi s-a parut mai complicat. [O perioada si LoE a suspendat vanzarea in format pdf, dar imediat dupa carantina impusa de pandemie au revenit la comercializarea si in format electronic]

In plus deja in comunutatea de homeschooleri din Romania erau mai multe familii care foloseau deja cu succes LoE, asa ca alegerea parea facuta.

Am printat materialele venite de la LoE cu mare entuziasm, cu certitudinea ca alesesem programul cel mai complet, cel care asigura o cunoastere temeinica si aprofundata a mecanismelor limbii engleze.

Am deschis volumul destinat profesorului cu o curizitate de copil. Am citit cu nesat paragrafele laudative scrise deopotriva de parintii si copiii care patrunsesera tainele limbii engleze cu ajutorul LoE, si ce ma incanta cel mai tare era ca era considerat "fun", copiii erau super incantati.

Si cu acest entuziasm debordant, am deschis prima lectie: si am simtit cum ma scurg in scaun incet. Eram iarasi in facultate la curs si domnul Volceanov insira modalitati de formare a fiecarui sunet iar mie mi se incetosa mintea doar incercand sa imi inchipui unde se indoaie limba, de la mijloc, de la varf, si pe unde iese aerul? Si gura se deschide pe jumate, pe sfert, si timpul asta cu dintii ce fac? Aveam 29 de ani, eram la a doua facultate si tot mi s-a parut cea mai agonizanta si mai arida materie pe care o studiasem in viata mea. Cand am luat Fonetica cu 7 si am stiut ca din momentul ala nu ma va mai teroriza nimeni sa ma intrebe pe unde iese aerul m-am simtit cel mai liber om.

Si uite ca acum, aveam in fata cel mai bun program de invatare a citirii in limba engleza, programul care urma sa deschida copilului meu minunata lume a cartilor care ma transforma pe mine in Domnul Volceanov:

say /p/ and /f/ and feel the air coming out. How are

they different?

Si copilul meu de 4 ani ar fi trebuit sa raspunda: /p/ has a short puff of air and then it stops.

For /f/ the air keeps coming out.

Place your hand on your throat as you say /f/ and /v/.

How are they different?

Si copilul meu de 4 ani ar trebui fi trebuit sa raspunda /f/ is unvoiced. /v/ is voiced.

Am sperat ca e doar prima lectie asa, si ca voi putea sari peste partea asta cu buburuza mea. Am rasfoit frenetic paginile. Poate doar primele 5 lectii sunt asa. Si "am murit putin" cu fiecare pagina rasfoita. Fix asta era esenta programului. Constientizarea pana la cel mai mic detaliu a pronuntarii fonemelor. Si in paralel cu asta, constientizarea modalitatii de scriere a literelor, in aceasi maniera super teoretizata:

"1 Curve up to the midline,

2 roll back around to the baseline,

3 swing tall up to the top line,

4 down to the baseline. /d/".

Cumva plecasem cu ideea ca partea cu scrisul voi fi nevoita sa o sar, pentru ca buburuza, la 4 ani nu era foarte sigura pe manuirea creionului, dar chiar si asa, descrierea atat de detaliata si minutiozitatea pasilor, denumirile fiecarei trasaturi de creion... Erau coplesitoare pentru mine, chiar daca hotarasem ca nu voi face partea de scris.

Ce ma descuraja cel mai tare insa era faptul ca superioritatea programului se baza fix pe o rigurozitate si o complexitate de reguli, descrise pana la cel mai mic detaliu - tip de invatare care pe mine ma paraliza aproape fizic.

Si totusi acesta este cel mai bun program de phonics! Mii de copii, chiar si cu deficiente de invatare - in special dislexici - reuseau sa citeasca prin acest program, dupa zeci de alte eforturi esuate. Aveam atatea exemple, chiar in comunitatea romaneasca de mame care dupa un mic efort initial povesteau cat de minunata este abordarea, cum - odata cu copilul - inteleg pentru prima data logica intrinseca a limbii. Si citeam cum programul este atat de bine gandit, si cum copiii sunt incantati de jocuri....

Luni in sir mi-am propus - saptamana de saptamana - sa "fac pasul", sa imi iau inima in dinti si de dragul copilului meu sa trec peste paralizia pe care o simteam cand citeam iar si iar cate o intrebare la care copilul meu ar fi trebuit sa raspunda "My tongue touches my teeth on the side when I say /ū/".

Simteam din ce in ce mai mult sentimentul de esec, de vina. Aveam in maini cea mai buna resursa posibila si din vina mea copilul meu nu beneficia de ea. Trebuia sa ma imping de la spate, trebuia sa ma urnesc sa "iau taurul de coarne" si sa incep. De maine!

Luni in sir a durat agonia.

Mai trecusem printr-o stare similara, dar la o scara mult mai mica la inceput de K4 cand aveam de ales intre Little Treasures de la McGraw si programa Preschool de la CoreFoundation unde balanta "academica" inclina catre Core Foundation. Si pana la urma atunci am ales TGaTB. Dar cumva acolo sentimentul de vinovatie nu a fost atat de mare, pentru ca nici una dintre variantele mele nu era pe piedestalul atat de inalt al calitatii cum era LoE.

Timpul trecea, TGaTB era pe terminatelea si eu trebuia sa iau o decizie rapida. 

Si in tot noianul de ganduri, cand situatia era din ce in ce mai coplesitoare mi-am amintit niste cuvinte intelepte:

"Father, give me the courage to change what must be altered,

serenity to accept what cannot be helped,

and the insight to know the one from the other"

S-a intamplat ca in perioada respectiva, culmea - pe grupul de suport al LOE - cineva sa dea niste citate din Susan Wise Bauer (din cartea ei foarte cunoscuta homeschoolerilor - "The Well Trained Mind") in care, spre surprinderea mea aceasta recomanda o abordare a cititului mai relaxata - tot pe baza de phonics, dar nu Orton-Gillingham (cum sunt LoE si AaR pe care le recomanda doar in caz de dislexie), ci orice varianta nepretentioasa. Si mai adauga acolo ca pe langa phonics e bine sa citeasca zilnic, in paralel si alte carti care sa fie mai "cu sens" decat textele limitate de invatarea regulilor fonetice (fapt care m-a dus pe mine cu gandul la leveled readers). Eu am varianta electronica a cartii lui Susan Wise Bauer, nu stiu pagina exacta din volumul printat, dar ideile despre inceputul citirii se gassesc in capitolul 4 al cartii The Well Trained Mind.

Asa ca, avand cumva consolarea ca ma pot sprijini pe parerea documentata a unui "guru" in ale educatiei acasa, am reusit sa scap de povara vinovatiei, si sa ma indrept catre altceva. 

Nu am abandonat total idea de LoE, dar ma gandesc sa incepem mai tarziu, cand vom incepe si scrisul de mana cursiv si cand va fi mai stringenta nevoia de spelling. 

Ce am ales

Am ales pana la urma un alt program, Reading A-Z despre care voi scrie in articolul urmator. 

Concluzia, asa cum spuneam si la inceput este ca de multe ori "mai binele" este dusmanul "binelui", si ca trebuie mereu sa imi aduc aminte de ce am pornit pe calea aceasta a homeschooling-ului: pentru a avea libertatea de a alege ce se potriveste atat copilului meu cat si mie. Si pentru ca, din fericire, orice alegere facuta la un moment dat poate fi schimbata daca situatia "din teren" nu mai corespunde idealurilor initiale. Si ca nu conteaza cum ajungi la destinatie, dar conteaza sa te indrepti catre ea. Da, cea mai buna modalitate de a ajunge rapid si eficient din punctul A in punctul B pare sa fie avionul. Dar daca nu reusesti sa iti iei biletele alea de avion din diverse motive... s-ar putea sa fie mai eficient pana la urma sa mergi cu masina :) 

K4

Am inceput K4 (prescurtare de la Kindergarten 4, adica gradinita la 4 ani) undeva cam prin noiembrie 2019. Am oscilat intre a ma intoarce la Little Treasures de la McGraw - brodand mai mult pe marginea fiselor si a ma apuca de o curricula mult mai serioasa si mai solicitanta, cea de la CoreKnowledge Foundation.

Ambele optiuni presupuneau insa un efort mai mare de pregatire pentru mine, iar cea de-a doua implica si o logistica mai complicata - printat foarte mult color. 

Cumva, ca sa nu pierd ritmul si dorinta copilei de a "face scoala" m-am orientat spre ceva care implica zero pregatire prealabila pentru mine, care nu era prea solicitant pentru ea si urma totusi un fir pe partea cu literele, inceput in K3 cu setul de la FunWithMama. Asa ca am ales The Good and the Beautiful (prescurtat adesea TGTB sau TGATB), nivelul Pre-K.

The Good and the Beautiful

Nivelul Pre-k de la TGATB este gandit pentru copii de 3-5 ani.

Noi am avut programul in format pdf. Desi am printat toate componentele (Course Book, Letter Flip Books, si Activity Packet) nu am folosit pana la urma decat Course book in principal. Cu siguranta daca buburuza nu ar fi stiut literele foarte bine dinainte am fi folosit flip books si mai multe dintre joculetele din Activity Packet.

Acest nivel este centrat in principal pe prezentarea literelor si pe idea ca fiecarei litere ii corespunde un sunet (practic pentru fiecare litera este introdus doar sunetul principal al acelei litere, desi in limba engleza anumite litere au mai multe sunete corespondente. In principal vocalele au mai multe sunete, dar si anumite consoane spre exemplu G - as in goat sau G as in giraffe). 

Sunt introduse si conceptul de vocala, cuvinte care rimeaza, de asemenea semnele grafice pentru literele de tipar (atat literele mari cat si cele mici)

Sunt introduse si concepte din sfera matematicii: numere, culori, forme, etc 

Nu am insitat pe enunturile care se concentrau pe monedele americane, 

In schimb, in perioada respectiva am avut in recuzita setul de bancnote de jucarie de la Pepco, si ne-am jucat de-a magazinul zile in sir. 

Sunt atinse si concepte de baza din sfera stiintei: partile corpului uman sau ale animalelor

Avantajul acestui program este ca totul este integrat, nu exista manualul profesorului separat, nu necesita niciun fel de pregatire prealabila - pur si simplu deschizi cartea si citesti copilului direct din ea. 

Pentru copil de asemenea este simplu, fara prea multe cerinte complicate, cu multe repetitii. Pentru un copil care vorbeste engleza curent cred ca se poate parcurge foarte bine si la 3 ani (dar cu un accent mai mic pe partea de scris - poate chiar omis total - caci foarte putini copiii au la acea varsta abilitatile motrice necesare scrisului). La 4 ani buburuza mea deja era uneori "ofensata" cand o intrebam "cate picioare are baiatul" sau "ce culoare este rochita fetei" - i se pareau intrebari prea simple, "for babies" :)  

Harcourt Math

La TGATB am adaugat un caiet de lucru de matematica de la Harcourt pentru Kindergarten  - ambele nivele (Practice si Challenge) - fisele se gasesc gratuit aici. 

Am ales nivel K pentru ca tot ce aveam pentru nivel Pre-k se invartea in principal in jurul culorilor si formelor de baza si numaratului pana la 10, concepte pe care buburuza deja le stapaneste foarte bine. 

Si in nivelul K de la Harcourt sunt prezente aceste concepte, dar cerintele sunt mai variate.

Writing Practice

Am simtit nevoia sa mai suplimentam si partea de grafisme si pregatire pentru scris si am printat un caiet gasit la intamplare pe net. Practic este o colectie de exersat grafisme (bastonase, liniute, etc.) pornind de la un desen care sa atraga initial copilul, iar in partea a doua are o colectie de desene formate prin unirea punctelor (dot-to-dot).

Sequencing, cut and paste activities

Combinat cu caietul de grafo-motricitate am printat si un alt caiet de la Evan Moor, care combina doua abilitati: dezvoltarea gandirii si a abilitatilor de motricitate (taiat cu foarfeca si lipit)

Pre-Primary Science

Pentru ca buburuza este interesata de "experimente stiintifice" am ales ca supliment o carte din colectia mea veche, Pre-Primary Science (nu stiu sa va zic de unde o am eu, insa inca se mai gaseste pe Scribd, aici). Cartea este publicata de o editura destul de obscura - Pelangi (desi in Malaezia, tara de origine, cred ca este destul de cunoscuta). Am ales-o insa pentru ca atinge subiecte diverse, de la partile corpului, simturi, cateva elemente de anatomie, animale, plante pana la concepte de baza din fizica (magnetism, electricitate, etc). 

Nu ne-am propus sa facem Science ca materie propriu zisa anul acesta, ci doar ca supliment, in functie de interesul buburuzei. 

Am experimentat, si am notat :)

Dar am experimentat si in afara cartii alese: electricitatea statica face baloanele sa stea lipite de tavan! 

Un experiment foarte important anul acesta a aparut intamplator in viata noastra. Pe la sfarsitul toamnei tati a gasit intr-o punga, abandonati, 5 pui de pisica extrem de mici - probabil aveau o zi-doua. Buburuza a participat activ la toata operatiunea de salvare, in care am invatat cu totii o multime de lucruri despre puii de pisica si nevoile lor primare. 

A invatat si o lectie mai putin placuta, caci nu am putut salva toti puii, doar doi dintre cei 5 au supravietuit. 

Am invatat si despre natura, despre plante si ce nevoi au ele pentru a creste

Si odata cu stiintele (si studiatul ramelor si altor creaturi din solul micutei noastre gradini) am putea bifa si "educatia fizica" in programa de anul acesta :)

   
Am invatat si despre animalele salbatice care traiesc totusi destul de aproape de noi atunci cand intr-o seara ne-a vizitat un arici (care n-a fost prea interesat de bucatica de mar pe care i-am oferit-o, insa s-a apucat rapid sa infulece bobitele de pisica):

Si despre cele care locuiesc departe de noi, cand am vizitat o gradina zoologica

Si am facut si ceva "bird watching" la balta care se afla cam la 1 km de casa unde locuim:

Science sau Life Skills? sau ambele? Am facut compot cu visinele din gradina proprie. 

Life skills sau Educatie Fizica? Mergem pe bicicleta!

Si ceva geografie/ istorie cu o calatorie la Brasov

 si Alba Iulia

Cam asta s-a intamplat in K4, si inca se mai intampla, pentru ca noi facem scoala "all year round". De fapt invatam permanent, asa cum invatam si inainte sa incepem scoala "oficial", doar ca acum mai sunt si niste "carti" care ne mai ghideaza. 

Din tot ce ne-am propus anul acesta (K4 s-ar termina undeva pe la final de octombrie, inceput de noiembrie) am terminat deja TGATB si caietele cu grafisme si Sequencing iar din Harcourt Math am ajuns cam pe la jumatate. Pre-Primary Science este doar optional, asa ca am facut cam pe sarite din ea, desi as vrea sa parcurgem mai mult pana la finalul anului. 

Despre alegerile pentru K5 voi vorbi in articolele urmatoare. 

Retrospectiva K3

Scriam acum un an si ceva despre inceputul "oficial" al gradinitei acasa, cu fise de lucru si programa. Mi-e clar ca eu nu voi fi niciodata blogger profesionist. Nu ma pot tine de rutina de a tine jurnal regulat. 

Azi insa m-am gandit ca ar fi bine sa fac ceva recapitulari. Cand copilul e inscris la o scoala umbrela aceste concluzii vin natural la momentul raportarii catre scoala umbrela. Cum noi inca nu suntem obligati in a ne inscrie, cred totusi ca exercitiul retrospectivei este necesar (si cumva, chiar placut). 

Asadar, dupa cum scriam aici, am inceput prin mai 2019 experimentul trecerii treptate catre un mod mai organizat, sa-i zicem mai structurat de a invata. 

Principalul meu scop in aceasta etapa (K3) a fost sa formam o oarece deprindere de a "face scoala". Si recunosc solemn ca foarte mult din acest exercitiu a fost pentru MINE, nu neaparat pentru ea. Buburuza a fost absolut de fiecare data entuziasmata de jocul de-a scoala, si cred ca nu gresesc daca spun ca ea ar fi fost dispusa la mai mult decat "m-am urnit" eu sa fac in toata aceasta perioada.

In mai 2019 am pornit cu o programa prin care mai frunzarisem si anterior ca tematica - Little Treasures de la McGraw. Am ales aceasta programa in primul rand pentru ca imi era mie mai familiara, apoi pentru ca structurarea pe 10 domenii/ teme corespunzatoare varstei mi s-a parut bine gandita. In plus, fisele de lucru nu erau deloc solicitante - cam la toate copilul avea de colorat 2-3 desene in urma unei cerinte extrem de simple. 

Initial parea alegerea perfecta, dar dupa vreo luna si ceva mi-am dat seama ca ceva nu merge (cumva cred ca asta a fost si motivul pentru care am intrerupt postarile pe blog, dupa avantul initial). Am pus "hold" ceva timp - cred ca vreo luna - pana cand am dat intamplator pe un grup de FB de cineva care intreba despre fise/ activitati legate de invatarea alfabetului. 

Asa am ajuns la un set de activitati gratuite legate de alfabet (https://www.funwithmama.com/free-alphabet-abc-printable-packs/ ). Buburuza mea a fost dintotdeauna interesata de litere, asa ca am zis ca merita sa incerc, poate merge mai bine decat ce crezusem eu initial ca e potrivit. 

Am printat din primul set (care are nu mai putin de 97 de pagini legate doar de litera A) cam ce era potrivit pentru ea (pentru ca la cei 3 ani ai ei inca nu avea motricitatea necesara pentru a scrie/ copia cuvinte spre exemplu). Am fost pur si simplu uimita sa vad cat de bine a "prins" aceasta noua abordare, si am inteles de ce mergea greu la programa anterior aleasa: am descoperit ca de fapt, copilul nu era interesat de a colora pur si simplu, si cerintele pentru fisele anterioare erau mult prea simple pentru cat dura coloratul in sine. 


Am descoperit ca nu o deranja sa coloreze, daca  cerinta i se parea suficient de interesanta, si am recurs si la un mic "truc": de cate ori vedeam ca partea de colorat devine prea plictisitoare, inlocuiam cerinta din "coloreaza imaginile care..." cu "incercuieste imaginile care...", si in felul asta ea singura isi alegea "portia" de colorat pe zi. Am fost surprinsa de cat de mult cerea singura sa faca (eu as fi fost multumita cu 2-3 pagini pe zi, dar erau zile in care cerea sa faca 8-10!). Cu setul acesta s-au imbunatatit simtitor si abilitatatile de a folosi foarfeca si cele de lipit. 

Odata cu setul asta buburuza si-a descoperit si pasiunea pentru labirinturi, asa ca am printat si cateva carti cu labirinturi, si tati a inceput sa ii faca si labirinturi "la cerere":

A devenit si mai interesata in a forma litere, atat din plastilina cat si scrise pe hartie.

Am printat din seturile de litere cam 20-25 de pagini din fiecare, plus cartea cu labirinturi. Undeva pe la litera F a inceput sa devina plictisitor, pentru ca fiecare set repeta de fapt aceleasi activitati/ fise pentru fiecare litera in parte. Asa ca, m-am declarat multumita, am indosariat toate fisele intr-o "carte" si am pus-o la arhiva. Era momentul sa cautam altceva, pentru ca oricum, se cam incheia si perioada K3, si urma alta etapa... K4

Tot legat de alfabet ne-am mai jucat si cu diverse seturi de carduri/ puzzle cu litere, am cantat...

Ce alte lucruri am mai facut in K3, in afara de "fise":

Am desenat. Mult. 

am facut portrete

ne-am intalnit cu prieteni

am jucat board games, am facut diverse "activitati matematice" ad-hoc (sortat, alcatuit "multimi" pe diverse criterii, scris numere), am vizitat muzee, biblioteci, am gatit si in joaca si de-adevaratela.

 si in general, am profitat de orice moment sa invatam despre lumea din jurul nostru, bucurandu-ne:

K3 Animals around us: Week 3

Ultima saptamana cu animalele domestice. De data asta am vorbit mai mult despre animale mari si mici, adica in mod special despre puii de animale. 

Am facut si un joculet de potrivit cardurile cu fiecare animal de jucarie.

A vrut sa picteze fisa in loc sa o coloreze. A pictat si un soare, ca asa e frumos, orice desen sa fie insorit. 

Tot la grup am facut un joculet cu umbre de animale care a i-a prins foarte tare.

Si asa arata in "spatele scenei":

La grup am cantat si "Five Little Ducks" si fiecare "ratusca" s-a ascuns.

Iar de "Noaptea muzeelor" (sambata, 18 mai) am fost la Ferma Animalelor, unde am vazut chiar perechile mama-pui in actiune:

Plus multe alte animale mai mult sau mai putin domestice (tema e oricum "Animals around us"): 

Cam asta a fost legat de tema. 

Pe "alaturi" de tema a mai fost ceva matematica cu numarat pana la 20

Si ceva pictat mai special: la co-op-ul de joi copiii au pictat pe sticla, dar buburuzei nu i-a placut inghesuiala, asa ca a preferat sa picteze acasa, a doua zi.

Mai intai am desenat pe o hartie ce voia sa picteze (ea a decis ca vrea linii) si apoi am pus sticla deasupra si am inceput sa pictam.

Mi s-a parut interesant ca la final a intors desenul si a inceput sa imi explice ca sus era soarele si o barca (pictate cu rosu) pe apa (albastru) si apoi mai jos iarba cu flori (partea cu verde si rosu).

Momentul cel mai important al saptamanaii a fost insa Miercuri, 15 mai cand am fost...

La un vernisaj

intr-un loc special...

La.....

Ateneul Roman!!!

S-au implinit 60 de ani de la infiintarea scolii de muzica si am fost invitati si la concert. Am stat intr-o loja chiar pe centru. A fost un moment foarte emotionant. Evident ca buburuza n-a rezistat sa stea la tot concertul, dar am fost chiar impresionata ca a stat cuminte si atenta la orchestra si la ce se intampla pe scena aproximativ jumatate de ora. 

Dupa mine e un inceput bun!