Carte de colorat pentru prescolari

Desi nu este luni, voi folosi cateva minute inainte de weekend pentru a contribui la lista de material didactic pentru prescolari. ”The Taste Berry” este o carte de colorat cu un scurt text care ii invata pe cei mici sa fie multumitori. Manuirea creionului si colorarea in contur, omogen si ingrijit sunt foarte importante la varsta prescolara. Pe langa exersarea manuirii ustensilelor de scris, coloratul dezvolta la cei mici simtul estetic si al culorii. Incurajati-i sa coloreze! Pe luni!

Cartea ”The Taste Berry” se poate descarca de aici timp de 10 zile.

First Math

Am primit o sugestie pentru materiale adecvate prescolarilor, asa ca voi intrerupe lista concentrata pe anumite edituri (precum AEP), pentru a selecta din materialele pe care le am pe cele care s-ar potrivi mai mult copiilor mai mici.

Asa cum spunea si Gabriela in articolul ei de luni, partea de educatie prescolara se bazeaza insa mai putin pe fise de lucru si carti cu care copilul sa poata fi tinut ocupat (ceeace se face de multe ori in sistemul se scoala publica, tocmai pentru ca sunt prea multi copii in clasa, si acestia trebuie tinuti sub control). De aceea materialele pe care le am legate de kindergarten si preschool sunt oricum dedicate copiilor de varsta mai apropiata de scoala.

Iata, pentru astazi avem un set de 10 carticele, fiecare despre unul dintre numerele de la 1 la 10. Acestea sunt viu colorate, fiecare personificand numarul ca baietel/ fetita, cu o mica actiune plina de repetari ale aceluiasi numar.

Sper sa va foloseasca resursele pe care le puteti gasi aici.

Homeschooling-ul la varstele mici – Partea 1

Cand eram insarcinata in 4 luni cu fetita mea (cea mai mare dintre cei trei copii ai nostri), confectionam de zor jetoane, planse si tot felul de ”materiale didactice”, fotocopiam la greu caiete cu fise de lucru si carti pe care le imprumutam de la biblioteca sau de la alti homeschooleri si salvam pe calculator absolut orice material gaseam legat de educatia timpurie.

Cand fetita mea avea doar 3 luni, deja avea un program structurat de lectii inspirate din metoda Glenn Doman. Eram atat de pornita sa scot din ea fiecare picatura de geniu, ca nu ma gandeam daca ea, la trei luni, intelege ceva din ceea ce incercam eu sa o invat.

Cand fetita mea avea un an, s-a nascut al doilea copil si programul nostru zilnic s-a dat peste cap. Diminetile noastre au devenit  din ce in ce mai tensionate: eu obosita, nedormita, dar determinata sa nu pierd o ora de ”scoala”, fetita mea gata de orice altceva, numai de lectiile mele nu. La doar trei luni dupa nasterea baietelului nostru cel mare, am ajuns in plina forta la  epuizare totala – fizica si psihica. Disperata ”sa nu ratez viitorul” copiilor mei, am inceput sa studiez si altceva in afara de metode de a-ti transforma bebelusii in genii. 

Nu stiam ce mi se intampla – parte din ceea ce simteam puneam pe seama depresiei postpartum, parte pe seama sentimentului puternic de esec si neputinta de a mai continua sa-mi educ eficient copiii. Simteam nevoia de o schimbare, de o pauza. Incepusem sa ma gandesc la zilele linistite de dinainte de aparitia copiilor, cand eram la serviciu, conversand cu adulti si ocupandu-ma de treburi ”mai serioase”. Incepusem sa ma indoiesc ca o contabila poate face educatie acasa... Primul loc in care m-am refugiat pentru a cauta raspunsuri a fost in rugaciune. Simteam nevoia sa primesc un soi de semn ca sunt totusi pe drumul cel bun... Sau ca trebuie sa renunt si sa urmez o cale mai conventionala. 

Apoi au inceput sa apara raspusurile: unele dinspre grupul de mamici cu care ma imprietenisem, altele de la mamicile de pe un forum pe care il mai frecventez si astazi... Se pare ca nu eram singura care simtea toate aceste lucruri.  Am inceput sa citesc si alte carti si usor, usor, a inceput sa se faca lumina. O idee se contura din ce in ce mai clar, pe masura ce inaintam in experienta noastra de homeschooleri si in ani: invatarea are loc in cele mai neasteptate si mai nestructurate setari. Mai ales la varstele mici, invatarea nu inseamna de nici un fel fise de lucru, caiete si orar scolar regimentat – si acestea au rolul si rostul lor, insa ele nu trebuie sa abunde. Experientele reale, dobandirea  autonomiilor, dezvoltarea personala sunt competente care nu se capata prin completarea de fise de lucru.

 Astfel am descoperit grozavele activitati senzoriale din pedagogia Montessori – activitati pe care le-am aplicat cu succes si in munca mea de dascal, la gradinita, cu grupele de 2-4 ani. Dintr-o data, invatarea capata o alta dimensiune, iar copiii sunt total captati. Educatia timpurie are la baza jocul si el nu trebuie sa dispara nici atunci cand ”facem lectii”. Fara elementul de joc, de senzorial, de experienta persoanala de descoperire si explorare, nu exista invatare la varstele mici. Prescolarii isi pot concentra atentia timp de doar 10 minute la varstele mici, pana la maxim 40-45 minute la cei de 6-7 ani si nimic nu le capteaza atentia mai bine decat o activitate bazata pe joc. Multi adulti pun egal intre conceptul de joc si joaca libera, ”fara noima” – spun ei - a copilului. Desi din ambele rezulta o bogatie de experiente esentiale dezvoltarii copilului, jocul – ca principala modalitate de abordare a invatarii la varstele timpurii ofera parintelui libertatea de a crea ”lectii” in zeci de momente ale zilei, intr-o varietate de locatii, fara a fi necesar sa se fixeze un orar rigid sau sa se aseze un caiet/fisa de lucru in fata copilului. Cand am inteles aceste lucruri si am incetat sa mai privesc educatia timpurie ca pe un boot camp de formare de mici genii, am inceput sa regasesc bucuria in homeschooling si am putut merge mai departe.

AEP - Grades 1 & 2

Dupa cum va spuneam si in  articolul anterior dedicat colectiei AEP, acestia au o organizare putin diferita a materialelor, neavand o impartire foarte clara pe clase. Pentru noi, cei care am crescut cu un singur manual valabil, chiar fara alternativele care exista astazi in scoli, acest lucru poate parea confuz. Cum adica un manual pentru clasele 1-2 sau chiar pentru clasele 1-3, si daca tot se fac combinatii, de ce nu  se pastreaza, adica toate manualele sa fie cls. 1-3... de ce unele sunt 2-4, sau pana la urma, de ce au si manuale pentru o singura clasa?

Adevarul este insa ca stim foarte bine ca fiecare copil are ritmul lui de dezvotare si asimilare a noilor cunostinte, precum si interese diferite legate de anumite materii. Adica este perfect normal ca un copil sa treaca "zburand" printr-un manual de istorie spre exemplu, daca este interesat de subiectele prezentate, si sa mearga mai greu printr-unul de stiinte. Atunci de ce sa-l tii pe loc la istorie, pentru ca manualul pe care il ai trebuie predat fix intr-un an? De fapt aceasta este frumusetea homeschoolingului adevarat, iar manualele de tipul acesta nu pun granite artificiale intre clase, facand programa mult mai flexibila.

Pentru astazi avem cateva manuale care sunt in mare destinate copiilor de cls. 1 & 2. Unele dintre ele sunt comasate - din colectia "The complete book of...". Pentru Reading si Maths exista insa si manuale individuale pentru fiecare clasa in parte. Din pacate, desi am cautat, nu am gasit si AEP Total Math si pentru clasa 1.

Iata lista de carti din recomandarile de azi:

1. AEP The Complete Book of Math Gr 1-2

2. AEP The Complete Book of Reading Gr 1-2

3. AEP Total Reading G1

4. AEP Total Reading G2

5. AEP Total Math G2

6. AEP The Complete Book of Learning with Sports  Gr. 1-2

7. AEP The Complete Book of Bible Activities Gr 2-4

Sper sa va foloseassca resursele pe care le puteti gasi aici.

Homeschooling - cat poate sa fie de greu?....

Mirelei ii plac comparatiile – culmea este ca imi plac si mie! Asadar am sa incerc sa raspund la aceasta intrebare printr-o comparatie.

As vrea – pentru cei care aveti deja copii – sa va propun sa mergeti inapoi in timp si sa va reamintiti cum a fost cand a aparut primul bebelus in viata voastra? Ati fost si voi, la fel ca si mine, disperati sa invatati tot ce era de invatat despre nastere, ingrijirea bebelusului, despre nutritie, imbracaminte, detergenti speciali, jucarii educationale, produse bio, etc. etc. etc.?... Cati dintre noi (in special mamicile) n-am petrecut  ore din noapte ingrijorandu-ne ca n-o sa stim sa-i facem baie, ca nu o sa stim cand ii este foame, cand il doare ceva, ca ar putea sa nu mai respire in timp ce noi dormim si nu am reusi sa-l salvam la timp?...

Cu toate acestea, studiind atatea carti, ascultand atatea emisiuni si citind atatea articole, ne linisteam spunandu-ne ca totul o sa fie in regula, pentru ca stim ce avem de facut... cel putin teoretic... Si apoi, intr-o zi, a aparut el... bebelusul! Si viata noastra s-a intors cu fundul in sus, multe din ceea ce credeam ca stim, s-au dus pe apa sambetei, teoria s-a dovedit a fi inutila in multe situații noi si neprevazute, a trebuit sa ne adaptam, sa fim creativi si sa ne impingem limitele umane la maximum... Si dupa toata framantarea noastra, cate din toate temerile noastre s-au adeverit?...

Cam asa este si cu inceputurile in homeschooling. Nu este usor, si in aceasta perioada de ajustare si adaptare a familiei la noul stil de viata, sunt destule persoane care renunta si se intorc la sistemul de invatamant de stat sau privat, concluzionand ca nu sunt in stare sa faca fata. Perioada de adaptatare insa, este atat de lunga pe cat ii permitem noi sa se lungeasca. Cu cat ne inchipuim ca scoala de acasa trebuie sa fie exact ca cea de la scoala, cu cat ne chinuim mai mult sa cream o clona a mediului scolar acasa, in timp ce balansam, ca intr-un act acrobatic la mare inaltime si munca si gospodaria si familia, cu atat perioada aceasta se prelungeste.

Daca pornim la drum insa, determinati sa ne relaxam, sa privim educatia ca pe o experienta pozitiva pentru intreaga familie, daca ne impartim sarcinile in familie, in asa fel incat fiecare sa duca o parte din povara gospodariei, daca invatam ca disciplina si consecventa (atat in tabara copiilor, cat si in cea a adultilor) sunt esentiale, dar nu inseamna neaparat rigiditate si legalism, atunci avem sanse sa ajungem sa zarim si luminita de la capatul tunelului: lucrurile incep sa se aseze, se instaleaza o noua rutina, se naste un nou set de valori si viata noastra de familie capata un nou sens si o noua directie.

Inainte de a alege un curriculum, inainte de a stabili un buget, un program zilnic, metode de evaluare etc,. trebuie sa stim si sa acceptam faptul ca viata de homeschooler este plina de schimbare, culoare, dinamism, experiente si sentimente unice si neegalate -- depinde de capacitatea noastra, ca adulti, sa avem mobilitatea si disponibilitatea sa ne adaptam, sa ne mulam la nevoie, pentru a permite tuturor acestor binecuvantari sa ne intre in viata si in casa, cu aceeasi lumina si bucurie cu care i-am primit pe fiecare dintre copiii nostri.

Fericita sa vin la bord...

Wow! Ce introducere extraordinara mi-ai facut, draga Mirela! Iti multumesc tare mult pentru primirea calduroasa pe blog! Nu imi doresc nimic mai mult decat sa reusesc, prin interventiile mele saptamanale, sa aduc din ce in ce mai multa lumina in ceea ce se numeste educatia acasa, sa pot impartasi din experientele noastre si sa va incurajez la fiecare pas sa mergeti mai departe. E un drum care merita facut, iar satisfactiile sunt pe masura efortului si sacrificiilor.

Ca sa ma prezint in cateva cuvinte – mai ales pentru cei pe care nu am reusit sa-i cunosc la intalnirea din 12 februarie -  ma numesc Gabriela (dar postez in blogosfera cu celalat nume al meu, Kyra), am 35 de ani si sunt mamica a 3 copii cu varstele de 7, 9 si 10 ani.  Pentru cei care doresc sa ne cunoasca mai bine, puteti vizita blogul meu culinar, Micuta casa. Sotul meu a fost educat acasa alaturi de ceilalti 7 frati si surori si atunci cand l-am cunoscut (acum 12 ani) am auzit pentru prima oara de existenta conceptului de homeschooling. Primii 6 ani dupa ce ne-am casatorit i-am petrecut in SUA, unde am avut extraordinara oportunitate sa vad ce inseamna educatia la domiciliu si cum este ea practicata acolo. Am avut acces la biblioteci cu o bogatie de resurse in materie de homeschooling, comunitati locale foarte bine organizate si un sistem de suport in lumea virtuala care au facut extrem de usoara familiarizarea mea cu acest tip de scolarizare.

Sunt constienta ca situatia mea a fost una fericita si ca cei mai multi romani interesati de acest concept nu au acces la toate acestea de aici, de pe meleagurile noastre natale. Realizez cate intrebari si cate nelinisti tulbura gandurile celor care isi doresc sa incerce homeschooling-ul (pentru ca le-am avut si eu, la randul meu), dar nu stiu de unde sa inceapa, cu ce sa inceapa, si mai ales, nu au convingerea ca pot duce la bun sfarsit drumul ales, astfel incat , odata porniti, sa nu existe regrete. Tocmai de aceea este si important sa impartasim intre noi lectiile invatate, sa ne impartasim temerile, problemele, realizarile si satisfactiile, astfel incat sa crestem impreuna, sa ne ajutam unii pe altii si sa ne sprijinim la nevoie. Comunitatea este extrem de importanta si suportul celor care sunt deja de cativa ani buni pe acest drum este o permanenta sursa de incurajare – cel putin asa a fost in cazul meu. De aceea stiu ca este important ca si eu, la randul meu, sa dau ceea ce stiu mai departe.

Cei care nu ma cunosc de foarte mult timp si aud ca fac homeschooling imi mai spun ca poate pregatirea mea profesionala a fost un alt factor care sa-mi faciliteze drumul ales. Este adevarat ca azi sunt profesor pentru invatamantul primar si prescolar si momentan urmez un master de aprofundare in stiintele educatiei . Dar realitatea este urmatoarea: in viata mea a fost mai intai homeschooling-ul si apoi a venit pregatirea profesionala in domeniul educatiei. Cu alte cuvinte, cand am inceput sa fac homeschooling, eram contabila, nu stiam absolut nimic despre educatie, pedagogie, metodologie, curriculum... Homeschooling-ul a nascut in sufletul meu o pasiune pentru acest domeniu, al educatiei, impingandu-ma sa renunt la munca mea de economist contabil si sa imbratisez o cariera in invatamant. Imi doresc sa pot folosi experienta mea de homeschooler si de dascal sa pot incuraja familiile care isi doresc sa aleaga acest drum. Se poate! Si satisfactiile nu intarzie sa apara...

Va multumesc ca m-ati primit in mijlocul vostru si ne revedem luni, cu prima mea postare. Am marea rugaminte ca nici o parte din postarile mele sa nu fie reprodusa pe site-urile si blog-urile publice. Dorinta mea este sa intru intr-o conversatie cu cei care doresc sa faca homeschooling, sa pun umarul la construirea unei comunitati reale de homeschooleri in Romania - nu am nici timpul, nici energia necesara sa intru in polemici si dezbateri cu cei care nu sunt cu adevarat interesati de acest concept. Daca doriti sa impartasiti din ideile prezentate aici, rugati-va prietenii si cunoscutii sa se aboneze la blog. Va multumesc tuturor!

Noi ajutoare

Desi astazi este sambata, si nu joi, ziua in care scriu de obicei pe blog, o fac in mod exceptional, pentru ca vreau sa va anunt, cu mare bucurie ca Gabriela - pe care cei care ati fost la intalnirea de pe 12 feb. ati intalnit-o deja - doreste sa ne impartaseasca prin intermediul acestui blog experientele sale legate de HS.

Cred ca pentru noi, cei care suntem la inceput de drum in HS acesta este un castig imens: ma refer in primul rand la faptul ca ea chiar este implicata 100% in acest mod de viata, si in plus beneficiaza si de experienta sotului care a fost educat tot in sistem HS.

Cand i-am propus sa scrie in mod regulat aici pe blog, firesc, m-a intrebat cam despre ce am vrea sa stim... Iar cum mie imi plac comparatiile as vrea sa fac un soi de paralela...

Sa zicem ca toata lumea in jurul nostru nu foloseste electricitatea (read HS), dar noi vedem toate beneficiile pe care le-ar aduce electricitatea in viata noastra si a copiilor nostri. Unii dintre noi chiar am participat la discutii despre importanta si beneficiile introducerii electricitatii.

Problema noastra insa, este ca de fapt noi nu prea stim nimic despre electricitate, in afara de importanta si beneficii. Habar nu avem ce electrocasnice (read curriculum) exista pe piata, si ce face fiecare. Unii dintre noi au mai auzit despre masina de spalat, frigider, masina de spalat vase, aspirator, mixer, bormasini sau fierastrau pendular. Intrebarea e... le luam pe toate sau doar unele, si cum facem sa ne dam seama de care dintre ele avem de fapt nevoie?

Ba mai mult, unii dintre noi sunt atat de avansati incat s-au hotarat ca vor frigider (read ABeka spre exemplu). Dar ce te faci cand iti dai seama ca desi arata la fel pe dinafara, exista de fapt un aparat care se numeste frigider, iar altul care se numeste congelator? Si ca sa marim confuzia, exista o "chestie" care se numeste combina frigorifica, despre care ai vrea sa afli mai multe... dar ooops, toate informatiile despre electrocasnice sunt in masura covarsitoare scrise in limba engleza, iar tu nu stii cum se spune la "combina frigorifica" in engleza!

Intre timp, oricum, toata lumea din jurul tau iti spune ca esti nebun, pentru ca electricitatea este foarte periculoasa, pentru ca te poti electrocuta foarte usor, si ca oameni mari au murit electrocutati, asa ca sunt sanse extrem de mari ca iti vei omori copii pentru ca vrei sa folosesti electicitatea.

De ce am facut aceasta comparatie? Pentru ca ma gandesc ca pentru cineva care a facut acest lucru vreme de multi ani, si are sistemul HS in sange este asa cum suntem si noi in ceeace priveste electricitatea , pe care o folosim zilnic, ca pe un lucru de la sine inteles. Nici nu ne-ar trece prin cap sa explicam altcuiva faptul ca pentru a face mixerul sa functioneze trebuie sa apesi pe un buton.  Si da, stim ca electricitatea este potential perioculoasa daca nu este folosita in anumiti parametri, dar stim deja sa deosebim electrocasnicele sigure de cele improvizate, care ar fi mai riscante, si avem si destule metode si chiar dispozitive prin care sa impiedicam copiii sa se electrocuteze. Stim de asemenea si ca aspiratorul face un anumit zgomot, destul de neplacut, cand functioneaza dar ca nu e nimic in neregula cu el cand face acel zgomot. Si iarasi, stim ca daca centrifuga de la masina de spalat nu se mai invarte, ceva este in neregula si trebuie sa chemam un reparator. Sunt lucruri de la sine intelese asupra carora nu mai zabovim in discutii interminabile pentru ca toata lumea le stie deja. Cam asa este cu multe persoane care fac HS in SUA. Pentru ei toate lucrurile de baza sunt atat de "de la sine intelese", incat de multe ori li se pare ca a explica ce buton trebuie invartit daca vrei sa asculti un post de radio nu va face decat sa plictiseasca pe toata lumea, si sa piarda un timp important care ar putea fi folosit pentru lucruri mult mai interesante, cum ar fi necesitatea creeri de surse de energie regenerabila. 

Asa ca, draga Gabriela... ce am vrea noi sa stim despre HS (read electricitate)? Cam tot! Incepand de la evaluarea unui curriculum, pana la cum se foloseste odata ce l-ai cumparat, care sunt posibilele pericole si cum le eviti, cum le depistezi, si daca au aparut, ce faci sa remediezi lucrul acela...

Marea noastra sansa este ca Gabriela are acces la "ambele lumi". Adica, este foarte familiarizata cu realitatile romanesti - in care "electricitatea" lipseste cu desavarsire, dar in aceelasi timp este conectatata in cel mai direct mod posibil cu experientele celor care folosesc "electricitatea" dintotdeauna.

Stiu ca toata lumea este nerabdatoare sa citeasca fiecare cuvant pe care Gabriela il va avea de spus, si doresc inca o data, in numele tuturor, sa-i multumesc pentru faptul si-a exprimat disponibilitatea sa ne impartaseasca din experienta ei.   

Welcome aboard! :)